Şi ar fi mai rău să-l uităm în cuvinte

*

Prin 1631, în vreme ce Europa răsăriteană miza pe sprijin turcesc împotriva agresivităţii tot mai decise a austriecilor, în Franţa, poetul Oger, închina, în latină, o odă memoriei lui Richelieu:

*

„Mult a fost apreciat, în trecut, de Senat,

Drept cel dintâi în păzirea dreptăţii.

Nimic nu egala pe Richelius, nici măcar propria lor virtute,

Şi ar fi mai rău să-l uităm în cuvinte.

Pentru alţii este, fiind egal, lumina care ne-a lipsit

Atunci când Richelio ne-a fost  părinte”.

*

(Gazette,  le 7 Juin 1631).