cântec pentru tiberiu cosovan
*
necuprinsă-i lumea și vrăjmașă
numai dacă-ai fost ursit să zbori,
ceilalți au o șansă uriașă
pentru evadări de sub ninsori
când s-aprind făclii la căpătâiul
clipelor de calme rătăciri,
când penelul cosmic cu călcâiul
lasă niște urme-n amintiri,
*
căci se rupe lanțul în risipa
ultimelor mari deșertăciuni
și-n clepsidre se revoltă clipa
aruncând în ceruri cu tăciuni
ca s-aprindă sacrele lumini
peste bezna care ne cuprinde,
în curând cununile de spini
vor fi spulberate de colinde,
*
în curând va fi o biruință
a rostirii sfinte-n fiecare
căci penelul e o conștiință
slobozită-n formă și culoare