cântec pentru tiberiu cosovan

*

necuprinsă-i lumea și vrăjmașă

numai dacă-ai fost ursit să zbori,

ceilalți au o șansă uriașă

pentru evadări de sub ninsori

când s-aprind făclii la căpătâiul

clipelor de calme rătăciri,

când penelul cosmic cu călcâiul

lasă niște urme-n amintiri,

*

căci se rupe lanțul în risipa

ultimelor mari deșertăciuni

și-n clepsidre se revoltă clipa

aruncând în ceruri cu tăciuni

ca s-aprindă sacrele lumini

peste bezna care ne cuprinde,

în curând cununile de spini

vor fi spulberate de colinde,

*

în curând va fi o biruință

a rostirii sfinte-n fiecare

căci penelul e o conștiință

slobozită-n formă și culoare