Serile Bucovina Rock Castle: Seara cu smirnă
*
Întâlnindu-mă cu preşedintele Gheorghe Flutur, pe platou, înainte de începerea serii a doua de spectacole, l-am invitat în şanţ, garantându-i că nici un satanism închipuit nu va întâlni, ci doar muzică de primă mână – şi aşa avea să şi fie. Gheorghe Flutur a râs şi, îndemânatec la replici fiind, mi-a zis: “Deci, aveţi muzică şi cu… smirnă!”. Numai cu smirnă, că aşa e toată muzica bună: sacră, dumnezeiască.
*
Începând cu concertul primei trupe, I’M THE TRIP, şanţul Cetăţii era plin, iar spre sfârşitul evoluţiei trupei din Sibiu nu se mai putea răzbi prin aglomerarea de tineri fericiţi şi entuziaşti. Aşa avea să fie până înspre zori, pentru că Marcel Bostan, proaspăt tătic de băiat năzdrăvan şi “frumos ca maică-sa” (de parcă taică-su n-ar fi o minune de bărbat!), şi-a desfăşurat ALTERNOSFERA asupra orelor, pentru a le încărca cu sfinţenie. Muzica înseamnă dragoste. Muzica vorbeşte despre dragoste. Muzica ignoră iadul (iar iadul doar aici, pe pământ, există) şi durează punţi astrale, încât se înduioşează şi bunul Dumnezeu, revărsând asupra tinerilor care trăiesc bucuria muzicii nopţi mângâietoare şi senine, de parcă până şi stelele ar fi tânjit după o astfel de primenire. A fost seara de vineri, 19 august 2016, cea mai frumoasă seară de spectacol din toată istoria Festivalului “Bucovina Rock Castle”, datorită armoniei complementare dintre trupe şi, mai ales, datorită publicului, pe care îl numim sucevean, deşi majoritatea tinerilor veneau din multe oraşe ale României, ba chiar şi din centre universitare europene – dacă tot e vacanţă.
*
*
I’M THE TRIP
*
*
*
FRONT
*
*
*
COMA
*
*
*
THE MONO JACKS
*
*
*
ALTERNOSFERA
*
*
Splendide trupe, aflate în formă maximă de creaţie şi de interpretare, dar pe care am cam uitat să le fotografiez, “furat” fiind şi de muzica lor, şi de ecoul tinereţii conştientă de sine.
*
*
TINERII
*
*
Noi, organizatorii Festivalului “Bucovina Rock Castle”, pariem, an de an, pe aceşti tineri şi, cum pariul este mereu şi mereu câştigat, au prins unii să azvârlă cu pietre în noi. Nu-i bai, tinerii aceştia merită orice sacrificiu.