să pot pleca apoi şi mai departe

*

ursită-i clipa împlinirii slovei

şi de-o să plec în marele mister

cenuşa mea cu apele Moldovei

vreau să-mi urmeze sufletul în cer,

m-oi îngropa în ceruri ca strămoşii

plecând pe calea lor primordială,

să nu mă mai ajungă ticăloşii

premeditez desprinderea finală

 *

drept evadare din urâtul vieţii

şi, bandajându-mi sufletul rănit,

o să-l înalţ pe calmul dimineţii

cu cântecele mele-n nesfârşit

şi-o să-l aşez acolo lângă focuri

mereu de veghe, încă luminând

adeseori înspre aceste locuri

ca să-l aud pe fiul meu cântând,

 *

ca să-mi adun din cântul lui putere

şi-astfel, cum scrie doar în sfânta carte,

cântecul lui să-mi fie înviere

să pot pleca apoi şi mai departe

*