să fiu doar cioplitorul de cuvinte

*

întreaga noapte, răscolind prin casă

şi căutând pe unde-am rătăcit

un vis uitat, m-am aşezat la masă

fiindcă mai am cuvinte de cioplit,

dar unde oare să aşez tăişul

şi ce contururi cosmice să-ncerc

când pe afară mugurii, frunzişul

aud cum se adună într-un cerc

*

şi-adăpostesc nemargini furişate

în cuibul cu migală pregătit,

când sufletul le-a încercat pe toate,

dar în nici unul nu s-a regăsit,

iar visul cu aripile rănite

în cine ştie ce ungher ascuns

nu mai cedează veşnicei ispite

de-a căuta aiurea un răspuns:

*

vin iarăşi zorii zilei şi m-alungă

în primăvara calmă şi cuminte,

iar glasul ei din clopote îndungă

să fiu doar cioplitorul de cuvinte