răbojul sfânt al filelor din carte
sunt fericit s-am învăţat să văd,
iar dacă văd nimic nu mă-nspăimântă
căci munţii viscolirea o-ntrevăd
de când ninsoarea s-a trezit şi cântă
şi-s pregătiţi de stăviliri cu stânci
în care vânătorii stau de strajă
păzind povestea văilor adânci
prin care cântul s-a prelins drept vrajă
şi-i taină mare-ntre pământ şi cer
când îngerii ninsorilor colindă
învăluind drumeţii în mister
ca să ofteze casele din grindă:
va fi un an mai fericit, mai bun,
şoptesc ţăranii tainic lângă foc
şi li se pare noaptea de Crăciun
ursire de belşug şi de noroc,
iar eu îi văd şi îi ascult sperând,
deşi ţăranii-s pururi prea departe
tot în adânc de suflet scrijelind
răbojul sfânt al filelor din carte