i-auzi cântând colindul peste munţi?
există-n lumea asta nişte punţi,
le simt într-o prelingere din pleoape:
colindătorii noştri-s peste munţi,
dar îi trăim atâta de aproape
încât în bradul nostru cu lumini
cu strălucire limpede şi trează
doar ochii lor ne strălucesc divini
şi-n fiecare clipă ne veghează
şi le răspund, şi-i răsplătesc cum pot
şi pentru veghe, şi pentru colinde,
sfinţit de fericire mă socot,
de cerul de deasupra ce-i cuprinde;
în casa noastră veşnicia-ncape
şi ne presoară aură pe frunţi,
colindătorii noştri ni-s aproape:
i-auzi cântând colindul peste munţi?