prin legea firii pururi leru-i ler

Anul Nou, în “Luceafărul”, Anul II, 1903

vin sărbători şi se aude grâul

cum freamătă miresme prin colaci,

iar fructele fugite din copaci

pe herghelia cosmică pun frâul

şi se aude greierul în grindă

cum şi-a ascuns arcuşul subsuori

că doar îndată vin colindători

şi vrea s-asculte tainic o colindă,

un leru-i ler de început de lume

în pacea sfântă dată început

şi-n depărtări doar călăreţi de lut

se prăbuşesc cu caii lor în spume

căci necuprinsu-i numai o speranţă

şi-o linişte ce fulguieşte vise

încât adorm ferestrele închise

pe când s-aştern ninsorile pe clanţă,

hei, hei!, aud feciorii într-un sat

din cele care urcă în tării

icoana omeneştii veşnicii

şi adevărul cel adevărat,

în nopţile ce vin din Sfântul Cer

numai cântarea moşilor stăpână

va fi în acel suflet ce îngână

prin legea firii pururi leru-i ler