prin legea firii pururi leru-i ler
vin sărbători şi se aude grâul
cum freamătă miresme prin colaci,
iar fructele fugite din copaci
pe herghelia cosmică pun frâul
şi se aude greierul în grindă
cum şi-a ascuns arcuşul subsuori
că doar îndată vin colindători
şi vrea s-asculte tainic o colindă,
un leru-i ler de început de lume
în pacea sfântă dată început
şi-n depărtări doar călăreţi de lut
se prăbuşesc cu caii lor în spume
căci necuprinsu-i numai o speranţă
şi-o linişte ce fulguieşte vise
încât adorm ferestrele închise
pe când s-aştern ninsorile pe clanţă,
hei, hei!, aud feciorii într-un sat
din cele care urcă în tării
icoana omeneştii veşnicii
şi adevărul cel adevărat,
în nopţile ce vin din Sfântul Cer
numai cântarea moşilor stăpână
va fi în acel suflet ce îngână
prin legea firii pururi leru-i ler