Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Todireşti

Nucul frânt, de la hotarele Todireştilor

TODIREŞTI. Fără îndoială că istoria străveche şi uitată dincolo de hotarele temporare ale atestării documentare a satului Todireşti cuprinde şi un moş-strămoş Toader sau Toder, poate şi ctitor de biserică, pe care să o fi închinat, spre ascultare, mănăstirii Moldoviţa, şi care, astfel, şi-a supus, fără voie, şi obştea sătească lacomilor egumeni moldoviţeni. Judecând după statutul satului, de viitoare avere mănăstirească a Moldoviţei, acel Toader sau Todor putea veni din Berchişeşti, altă moşie a Moldoviţei, unde a existat o selişte, ulterior pustiită, cu acel nume. Oricum ar fi fost, satul Todireşti este menţionat, pentru prima dată, într-un hrisov care s-a şi păstrat, abia în 15 martie 1439, când gâlcevitorii fii ai lui Alexandru cel Bun, Ilie şi Ştefan Voievozi, iau satul Todireşti în stăpânire, oferind, drept compensaţie, mănăstirii 12 vase cu vin pe an şi o posadă pe Moldova, cu tot venitul acelei posade. Cei doi fraţi, care se vor nenoroci unul pe celălalt, disputându-şi puterea, vor încredinţa moşiile dobândite unor lefegii lituanieni şi poloni, pe care îi şi înnobilează, după bicisnice victorii în nesfârşitul lor război fratricid. Trecând de la un stăpânitor la altul, funcţie de vremelnicia victoriilor, Todireştii ajung, în cele din urmă, în posesia zvânturatului neam Murguleţ.

1624: În 16 aprilie 1624, după o tăcere de aproape două veacuri, numele satului apare într-un hrisov de danie, prin care mănăstirea Dragomirna primea „un loc de prisacă pe Bucoveani, în hotarul Todireştilor”.

1641: În 13 aprilie 1641, Ieremie Murguleţ şi fraţii lui, Andrei, Ştefan şi Ipatie, obţin uric pentru satul Todereşti, care le venise de la strămoşul lor, Totruşanul, ginerele lui Luca Arbure.

1644: Peste doar două decenii, în 20 iunie 1644, Andrei Murguleţ moşteneşte, de la tatăl său, Toader mare armaş, jumătate din satul Todireşti, partea de sus, cu casă şi pivniţă.

1668: În 15 octombrie 1668, de Toader Murguleţ, care moştenise întregul sat, lasă lui „Dumitraş ca şi a surorii lui Marii, feciorii lui Andrei Murguleţ” jumătate de sat, iar cealaltă jumătate „unchiului nostru Ipatii Murguleţ”.

1772: Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Todireşti, în Ocolul Vicovilor, fără alte precizări, „20 – toată suma caselor”, însemnând tot atâtea familii de birnici. În vremea ocupării Bucovinei de oştile habsburgice, proprietar al Todireştilor era boierul Dimitrie Darie, care îngăduie o numeroasă colonizare cu emigranţi transilvăneni.

1774: În 1774, satul acea 26 familii, iar în 1784, 136.

1778: Consignaţiunile lui Enzemberg, din 27 ianuarie 1778, înregistrează, în Todireşti, următoarele familii de emigranţi ardeleni: Petru URSU (Dicea, 1760), Constantin LUCA (Blăjeni, 1753), Miron FERMĂ (Bârgău, 1762). Marin BULCĂ (Blăjeni, 1760), Marcoli BULCĂ (Ilva Mică, 1760), Iacob CIOBAN (Budac, 1760), Mihai şi Ioan MOLDOVAN (Blăjeni, 1770), Miron, Vasile şi Petru NIMIGEAN (Nimigea, 1760), Gavril şi Kerkira UNGUREAN (Dicea, 1760), Floarea MOROŞAN (Sighet, 1770), Traup BÂRGĂUAN (Bârgău, 1771), Filip BUDACU (Budacul Românesc, 1763), Toader, Ilie şi Ioan RÂPAN (Râpa, 1770), Ignat şi Vasile MOROŞAN (Dragomireşti, 1765 şi, respectiv, în 1760), Ioan, Simeon, Lupu şi Vasile FLORAC (Deseşti, 1772), Lupu şi Ion GĂLĂŢEAN (Galaţi, între Bistriţa şi Reghin, 1760), George TIMU (Deleni, 1760), Chirilă GĂLĂŢEAN (Galaţi, 1760), Daniil OLAR (Nimigea, 1760), Ursu MOLDOVAN (Cincău, 1777), Grigore TARASIE (Beca, 1777), Ion MOLDOVAN (Beca, 1777). / Consignaţiunea următoare, cea din 15 decembrie 1778, înregistrează trei familii de emigranţi, toţi plugari din Nimigea, Precop COCA, Ilie COCA şi Savu MINTRONUT. Fără îndoială că o parte dintre aceste nume au dispărut din memoria Todireştilor, fiind înlocuite cu altele, cu ocazia deselor recensăminte, dar rădăcinile transilvane rămân, alături de cele ale străbunilor băştinaşi, pentru cei mai mulţi dintre todireşteni.

1782: Biserica Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril din Todireşti a fost construită în 1782 şi restaurată, în 1853, de parohul Nicolai ZYBACZYNSKI, biserica Sfântului Nicolai din Soloneţ fiind construită, în 1764, de Diamant GREBENCEA şi dotată cu un nou iconostas, în 1853, de parohul Nicolai ZYBACZYNSKI. În 1843, biserica avea 470 enoriaşi, patron bisericesc era Andreas de KAPRI, iar preot administrator era Nicolai MAIERIAN. În 1876, patron bisericesc era Nicolai de KAPRI, paroh fiind Georgie STREJAC, iar numărul enoriaşilor ajungând la 1.296. În 1907, când patroni bisericeşti erau evreii Kalman şi Iankel FISCHER, paroh era Ioan SÂRBUL, născut în 1858, preot din 1880, paroh din 1896, cantor fiind, din 1900, George TIPA, născut în 1851.

1808: Din 20 martie 1808, satul Todireşti avea să aparţină armeanului Iosef baron Kapri, care o primise în dar de la tatăl său, Nicolaus baron Kapri, care o cumpărase, în vremea aşezării moşiilor în Bucovina, de la boierul Dimitrie Darie.

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Suceava – Suceava (Oraş cu tribunal districtual) cu Cutul Zamca, Iţcanii Vechi şi Şeptilici, Bosance cu Nemericeni, Podeni, Hriaţca şi Lisaura, Buneşti, Buninţi, Chilişeni, Danila, Găureni, Hatna cu Dărmăneşti, Iacobeşti sau Fogodisten cu Gura Solcii, Slobozia sau Milişăuţii de Jos, St. Ilie, Ipoteşti, Iţacanii Noi, Călineşti Enache cu Vasilache, Călineştii lui Kuparenko, Costâna cu Berindeşti, Liteni, Mereţei, Mihoveni, Mitocul Dragomirnei cu Lipoveni, Părhăuţi, Pătrăuţi pe Suceava, Reuseni, Romaneşti, Rus Mănăstioara, Rus Plavalar cu Rus Poienile, Securiceni, Şcheia, Soloneţ, Stroieşti pe Suceava, Tişăuţi, Todireşti cu Pietroasa, Uideşti, Zahareşti”[2].

1886: În 1886, spre sfârşitul anului, la Todireşti „s-a ivit lungoare. O mulţime de oameni au căzut şi mai cad şi acum victime acestei boli”[3].

1890: Din 1890, urmau să se deschidă, la Todireşti şi la Soloneţ, câte o şcoală cu 2 clase[4].

1895: În „Topographie der Bukowina”, apărută, la Cernăuţi, în 1895, Daniel Werenka scria: „Todereşti, 1.100 locuitori, parcoch Ioan Abageriu; învăţător Garabet Găină, primar Andrei Avram, cantor George Avram”.

1902: Banca rurală românească din „Teodoreşti cu Soloneţ” s-a înfiinţat în 23 februarie 1902, sub preşedinţia preotului George Muntean, Ioan Sârbul fiind director, E. Pral – vicepreşedinte, Ion Avram – vicedirector, iar George Tipa – vistiernic.

1904: „La fiecare gară urcă mulţime de omeni, şi aici suie vreo câţiva surlaşi, „chemaţi de domnul Prezident la Suceavă”, zic ei. Un şuierat scurt şi trenul se aşterne, peste Vama, Molid, Frasin, Gura Humorului, Păltinoasa, Ilişeşti şi Strigoaia. De aici încep pădurile de fag. Lăsăm la urmă Cacica, Pârteşti, trecem peste Comăneşti, Todireşti şi Părhăuţi, la Hatna. De aici, în goana acceleratului, văile, dealurile şi satele apăreau câteva clipe, apoi rămâneau în pacea lor netulburată. Trecem şi pe la coloniile iubiţilor noştri compatrioţi: „Isten segits”, „Hadikfalva”, „Andràsfalva”. / Senin şi cald, câte o vilă sau vreo căsuţă simplă, aşezată între arbori, departe de lume, mă ademeneşte la visuri de singurătate şi fericire. „Mândra mea şi-un colţ de lume”[5].

1907: „Invitare la adunarea generală ordinară a Însoţirii de păstrare şi credit pentru Teodoreşti şi Soloneţ î. r. c. g. n., care va afla loc duminică, în 17 Faur 1907, la 2 ore după-amiazăzi, în locul însoţirii din loc. / Ordinea zilei: 1). Raportul directorului despre activitatea direcţiunii. 2). Propunerea consiliului de control relativ la raportul gestiunii, la încheierea conturilor şi la bilanţul pentru anul 1906, la absolutoriul direcţiunii, a vistiernicului şi al consiliul de controlă şi la întrebuinţarea profitului. 3). Propunerile direcţiunii relativ la mărimea sumei maximale pentru împrumuturi luate şi împrumuturi date. 4). Discuţia şi hotărîrea asupra dezlipirii însoţirii de la „Centrala însoţirilor economice române din Bucovina”. 5). Completarea membrilor în consiliul de controlă şi direcţiune. 6). Propuneri eventuale, încheierea conturilor, precum şi raportul asupra acesteia, compus de consiliul de control, dimpreună cu propunerile stau la directorul subsemnat, la disposiţiunea membrilor spre a lua privire în ele / Direcţiunea”[6].

1907: Din Biroul comitetului districtual al Sucevei făcea parte şi Ioan a lui Gavril Muntean, gospodar în Teodoreşti, în Comitetul electoral fiind ales şi Dumitru Rotar, gospodar în Soloneţ[7].

1907: Adunând „cântece populare româneşti din Bucovina”, care aveau să vadă lumina tiparului sub semnătura nemeritată a lui Mattias Friedwagner[8], în 1940, Alexandru VOEVIDCA a cules folclor şi de la todireşteanul Mihai a lui Ion CIOCÂRLAN (35 ani în 1907).

1908: „O groznică nenorocire s-a întâmplat, sâmbătă, în 9 Faur 1908, în staţia Todireşti. În urma viscolelor, se aflau pe şinele din această staţiune 2 maşini (locomotive). Dinspre Gurahumorului veneau alte două maşini, conduse de inginerul superior Goldschmidt, care, contra regulamentului, intră cu mare viteză în gară şi se ciocni de maşinile cari se aflau deja aici. Goldschmidt, care văzu pericolul, sări jos, lăsând maşinile în seama lor. Ciocnirea ce urmă, un moment mai târziu, fu înspăimântătoare. Trei maşini fură zdrobite cu totul, iar a patra, stricată. Din personal, fochistul Hector a fost ucis, conductorii Balan şi Hajec răniţi grav, iar mai mulţi alţi fochişti şi maşinişti răniţi uşor”[9].

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Teodoreşti,(sau Todereşti), comună rurală, districtul Suceava, aşezată nu departe de malul stâng al pârâului Soloneţ. Suprafaţa: 9-11 kmp;populaţia: 920 locuitori români, de religie gr. or. Se compune din vatra satului, cu 361 locuitori, şi din satul atenent Pietroasa. Printr-o scurtă şosea comunală, este pusă în comunicaţie cu drumul districtual Suceava-Cacica, precum şi cu linia ferată Hatna-Câmpulung. Este staţie de drum de fier; are un oficiu telegrafo-poştal; o şcoală populară, cu o clasă, şi o biserică parohială, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, ce are ca atenenţă biserica filială din Soloneţ. La 1776, era în stăpânirea boierului Darie Donici. Comună mărită cu colonii transilvănene, are o fabrică de spirt şi un frumos castel. Populaţia se ocupă cu agricultura şi creşterea vitelor. Comuna posedă 917 hectare pământ arabil, 96 hectare fânaţuri, 6 hectare grădini, 241 hectare imaşuri, 634 hectare păduri. Se găsesc 33 cai, 280 vite cornute, 347 oi, 270 porci, 56 stupi. Teodoreşti, moşie, cu administraţie specială, distrinctul Suceava. Suprafaţa: 21,62 kmp; populaţia: 159 locuitori, în majoritate români, de religie gr. or. Se compune din moşiile: 1). Teodoreşti propriu-zisă, cu 18 case şi 121 locuitori, care depindea, odată, de comuna Teodoreşti, şi 2) Soloneţ”[10].

1942: Având în vedere dispoziţiunile art. 55 din legea pentru reorganizarea Centrului Naţional de Românizare Nr. 175, publicată în Monitorul Oficial Nr. 56 din 6 Martie 1942”, se aprobă „ratificarea angajării de personal temporar pentru administrarea, paza conservarea acestor bunuri (păduri, fabrici de cherestea, exploatări, materiale lemnoase etc.), personal numit şi angajat din Noemvrie 1940 şi până la 5 Martie 1942 inclusiv”[11]: Nicolae Tabarcea, paznic, bunul expropriat pădurea Todireşti, comuna Todireşti, judeţul Suceava, salariul lunar 1.800 lei; Petre Cosmaciuc, paznic, bunul expropriat pădurea Todireşti, comuna Todireşti, judeţul Suceava, salariul lunar 1.800 lei; Nicolae I. Sesserman, paznic, bunul expropriat pădurea Todireşti, comuna Todireşti, judeţul Suceava, salariul lunar 1 800 lei; Gheorghe Săvuţ, paznic, bunul expropriat pădurea Todireşti, comuna Todireşti, judeţul Suceava, salariul lunar 1.000 lei; Mihai Sesserman, paznic, bunul expropriat pădurea Steiner, comuna Todireşti, judeţul Suceava, salariul lunar 1.800 lei”.

1943: „Se numesc cu titlul definitiv, pe ziua de 1 septembrie 1943[12], următorii învăţători şi învăţătoare: Sezerman Elena, comuna Todireşti, jud. Suceava, media 8,14”.

1947: „Având în vedere raportul cu Nr. 16.799 din 1947 al Inspectoratului şcolar regional Suceava, înregistrat sub Nr. 264.182 din 1947[13], următorii învăţători se repartizează, pe data de 1 septembrie 1947, la şcolile primare indicate în dreptul fiecăruia: Holeţec Constantin, de la Părhăuţi, la Todireşti; Sezerman Nicanor, de la Pârteştii de Jos, la Todireşti”.