Bulgăraş de gheaţă rece, la muncă în Germania!

Niciodată nu mi-am putut explica textul minunatului cântec „Bulgăraş de gheaţă rece” sau „Izvoraş cu apă rece”, prin care fata bucovineancă, plecată printre străini, îşi plânge dorul de mamă şi de satul natal: „Izvoraş cu apă rece, / pe la poarta mamii trece, / iese mama să se spele, / dă de lacrimile mele” şi, desigur, întreabă drumeţii dacă n-au văzut, n-au cunoscut, prin cele ţări ale lumii, odorul sufletului ei. Cântecul era atât de tulburător încât îl avea în repertoriu, cu acelaşi mesaj, toate bandele de lăutari, dar parcă nimeni nu-l cânta mai sfâşietor decât solcanii. Şi iată că, din întâmplare, îmi iese în cale un text publicitar, „Referinţe favorabile de câştig pentru familiile de lucrători în câmp în Germania”, care probează că mulţi bucovineni tineri, ca şi acum, luau calea Germaniei, ca să câştige o pâine nu mai uşor, ci cu o răsplată a muncii cât de cât mai rezonabilă decât în Bucovina şi în România, unde, iarăşi, plecau tinerii, la muncile agricolo. În anunţ, nu se face referire la etnici germani, pentru că în toate şcolile provinciei se învăţa limba germană, aşa că bucovinenii, ca şi galiţienii, erau considerţi ,,germani”.

Durează, fiind din ce în mai actual, de mai bine de un veac anunţul acesta de recrutare a forţei de muncă bucovinene pentru muncile agricole din Germania. Şi mă doare actualitatea lui atât de adânc, încât pun anunţul ca fundal, ca simbol al lumii halucinante în care îmi petrece ultimii ani de viaţă.

,,Biroul german pentru lucrători de câmp” în Berlin caută, pentru întreaga împărăţie germană, familii germane de lucrători de orişice exploatare pe moşii cavalereşti şi domenii. Familiile se pot obliga la lucru şi pe mai mulţi ani şi referinţele de simbrie respective de câştig sunt foarte bune. Fiecare familie capătă locuinţă gratuită, care constă din o odaie, o cămară, o bucătărie şi grajduri, precum şi o încăpere comodă pentru încălzire. Pentru aceasta capătă ca daruşag, de la conducerea moşiei, trei paturi cu şase lăicere, un dulap, o bancă, două scaune, doua mese şi acareturi de spălat, mâncat şi copt pentru patru persoane. Numai pentru lucruri eventuale de mână are să grijească familia singură. Pentru un lucru de douăsprezece ore pe zi, se plăteşte, pentru un an, în bani gata, următoarele: Unui bărbat – 120 mărci, în rate lunare câte 10 mărci pe lună (douăsprezece coroane) şi la finea anului, un premiu de 24 coroane. Mai departe, un centnar de grâu, 12 centnare de secară, 4 centnare de orz, 2 centnare de mazăre, 2 centnare de ovăz, 80 centnare de barabule şi încălzire cu totul gratuită. Pe lângă aceasta, circa 8 prăjini de pământ, un strat arat pentru curechi şi o bucată de grădină lângă casă. Trăsurile necesare pentru gospodărie se capătă de la conducerea moşiei. O femeie capătă, ca simbrie zilnică, iarna, 50, vara 60 şi în timpul recoltei (şase săptămâni) 75 bani. Pe lângă acestea, mai capătă o femeie o coroană 80 bani pentru mulsul vacilor. De se întâmplă că un bărbat se întrebuinţează mai mult timp ca servitor de cai sau la îngrăşat vite, atunci capătă el un onorar deosebit, de 36 coroane, bani gata, şi 5 centnari de secară. Mai departe, îi este permis unei familii să ţie o vacă gratuit. În caz că nu se întâmplă aceasta, atunci capătă, de la conducerea moşiei, două capre bune de lapte şi două litre şi jumătate de lapte zilnic. Fiecare familie capătă, afară de acestea, gratuit, doi mascuri (purcei – n. n.) câte de 10 săptămâni spre creştere, care abia după 8 luni se pot tăia sau vinde. Creşterea de gobăi e tot gratuită. Dacă sunt într-o familie băieţi de 15 ani, atunci aceştia pot fi întrebuinţaţi ca băieţi de curte. Întâiul băiat de curte capătă, afară de simbria obişnuită, de 50, 60 şi 75 de bani 10 centnare de secară şi 15 de barabule, precum şi o remuneraţie de 15 mărci. Al doilea sau alţi băieţi de curte capătă, pe lângă plata zilnică de 60 bani (iarna), 70 bani (vara) şi 85 bani (pe timpul recoltei), 14 centnari secară, 20 de barabulo şi 15 mărci premiu. Familii germane care nu pot exista, din cauze felurite, în patria lor, ar face bine să plece la Germania, la lucru. În vreo câţiva ani pot să-şi câştige sume frumoase de bani şi, întorcându-se acasă, vor putea restaura cu succes gospodăria părăsită. Pentru ţăran este, în Germania, totdeauna mai bine decât în America şi România. Anunţuri de la familii ţărăneşti germane, care reflectează la un lucru de agricultură în Germania le primeşte şi le dă desluşiri / mijlocitorul general pentru Bucovina şi Galiţia estică:

Hermann B. Langberg, Cernăuţi, strada principală, Nr. 37, mijlocitor de lucrători, concesionat de înaltul i. r. guvern”[1].