Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Poiana Micului

Poiana Mikuli

POIANA MICULUI – BUCHENHAIN. Satul germano-slovac Poiana Miculi sau a Micului, din vecinătatea Mănăstirii Humorului, a fost înfiinţat anevoie în 1838, cu emigranţi germani din Boemia, mai întâi o singură familie, David Fiber, venind din Bavaria. Următoul colonist german din Poiana Micului a fost Jokl Kisslinger, urmat, curând, de alte 41 de familii, cele ale lui Sebastian Baumgartner, Anton Beer, Johann Beutel, Georg Binder, Josef Buganiuc (slovac), Mathias Eigner, David Fiber, Josef Flachs, Adalbert Fuchs, Johann Fuchs, Mathias Fuchs, Johann Hable, Wenzel Hackl, Andreas Hartinger, Josef Heiden, Georg Hellinger, Adam Herzer, Georg Hofmann, Stefan Honers, Wenzel Kisslinger, Andreas Klostermann, Jakob Kufner, Anton Landauer, Andreas Lang, Josef Lang, Georg Neuburger, Wenzel Rach, Ignaz Rankl, Karl Reitmajer, Martin Reitmajer, Wenzel Reitmajer, Franz Schelbauer, Leopold Schuster, Stefan Schuster, Günther Stor, Anton Tischler, Andreas Winzinger, Andreas Weber şi Josef Weber.

1841: „În cele din urmă, biroul raional, care întârziase alocarea subvenţiilor de colonizare, a avut grijă de această problemă, iar datorită acestei intervenții coloniștii au putut să se mulțumească cu faptul că, la 22 iunie 1841, administrația economică a dat aprobarea preliminară pentru Bori și pentru așezările Schwarzthal și Buchenhain (Pojana Mikuli). S-a permis alocarea indemnizației de până la 6 juguri, ceea ce s-a întâmplat și imediat. A doua dificultate a fost cea a terenurilor nesemnificative cumpărate în munți, astfel încât coloniștii au declarat că nu pot rămâne în locurile acestea, ci va trebui să se mute în câmpie și să nu se întoarcă până nu vor avea dovezi suficient pentru aprobarea curățăturilor. Pentru a pune la dispoziția acestor coloniști și celor din Pojana Mikuli un astfel de teren pădurosie, care să fie defrişat, s-au dus după lungi negocieri la Humor (1842), iar guvernul a construit două colibe de potasă. Coloniștii au început să se limpezească imediat, au jupuit lemnul, livrând coaja pentru producţia de cenușă, pe care au extins-o cât mai mult și au putut să se hrănească, în așezarea lor, în 1843, astfel încât lucrările de curățare au continuat nestăpânit. Nici coloniștii nu au primit suma totală de bază. în următoarele două decenii. În general, am aflat deja că nu li s-au avut încă în 1861. Totuși, ca și alte locuri, și-au sporit în mod semnificativ bunurile, în ceea ce privește cele necesare, prin servicii”[1].

1842: „În 1842 a fost finalizată colonia slovacă Buchenhain sau Pojana Mikuli. Decizia luată, la înmânarea scutirilor, ca cei 6 ani liberi de impozite să fie numărați de la 1 noiembrie 1842”[2].

1850: În 1850, coloniştii germani din Poiana Miculi au ridicat o biserică de lemn, slujită de preotul Josef Szabo, biserica de piatră, una dintre cele mai frumoase din Bucovina, fiind sfinţită în 1896.

1890: Volumul 16, nota 6. Pagina 69 (Descoperiri în Bucovina). „În urma notiţei cu același nume, inclusă Mittheilungen, anul 1889, nota 36, fie-ne permisă raportarea asupra altor descoperiri interesante, nepublicate încă: O sabie similară, cu două tăișuri, dar fără decorațiuni detectabile, și de numai 108 cm lungime, mai ușoară, lucrată și prevăzută cu plăcuţe octogonale, a fost găsită, în 1886, în pădure, aproape de Poiana Miculi, de lângă Gura Humorului; Proprietar: Asociația arheologică românească din Cernăuți; Trei axe, un topor fără deschidere, un topor din piatră dură întunecată, cu perforație, și unul din piatră foarte ușoară, lungă de 8 cm, tot cu o gaură, toate găsite în pădure, înainte de Poiana Miculi, districtul Gurahumora, în anul 1886 (proprietate a aceluiași)”[3].

1890: În 1890, primar al comunităţii germane din Poiana Micului era Michael Cucharec.

Slovaci din Poiana Micului – desen de Julius Zalaty Zuber (1867-1918)

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Poiana-Micului (sau Buchenhain), comună rurală, districtul Gurahumora, aşezată de-a lungul văii Humora, spre nord-vest de comuna Mănăstirea Humorului. Suprafaţa: 23,70 kmp; po­pulaţia: 1.222 locuitori, parte poloni, parte germani, de religie rom. cat. Este legată dc comuna Mănăstirea Humora, printr-un drum mare comunal; iar cu Solca şi cu Suceviţa, numai printr-un drumeag de călărit. Are o şcoală şi o biserică rom. cat. Aparţinea, odată, Mănăstirii Humorul. În anul 1838, s-a aşezat aci o numeroasă colo­nie de germani din Boemia şi de slovaci. La 1844, a devenit comună de sine stătătoare. Numele de Buchenhain („pădurea de fag” – n. n.) i s-a dat de către colonişti, după pădurile de fag ce se găseau aci. Aci s-au găsit 3 topoare din perioada neolitică. Populaţia se ocupă cu creş­terea vitelor, cu stânăria şi cu exploatarea de păduri. Se găsesc 39 cai, 987 vite cornute, 267 oi, 205 porci, 18 stupi. Poiana-Micului, moşie, ce ţine de corpul moşiei cu administraţie specială Gurahumora, districtul Gurahomora. Are o casă şi 5 locuitori”[4].

1914-1918: „Infanteristul Simeon Boganiuc, Poiana Micului, Reg. 80, mort”[5]; „Longin Beleca, din Poiana Micului, a participat la război şi ar fi picat, în anul 1918, pe frontul italian, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Regina a lui Longin Beleca, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”[6].

1947: „Având în vedere raportul cu Nr. 16.799 din 1947 al Inspectoratului şcolar regional Suceava, înregistrat sub Nr. 264.182 din 1947[7], următorii învăţători se repartizează, pe data de 1 septembrie 1947, la şcolile primare indicate în dreptul fiecăruia: Hafiuc Constantin, de la Poiana Micului, la Sadova-Fundul”.

1949: Au fost numiţi directori de şcoli în Învăţământul elementar, ciclul I[8]: Iancu Maria, directoare la Şcoala elementară Poiana Micului Nr. 1; Swiderschi Angela, directoare la Şcoala elementară Poiana Miculul Nr. 2”.

Poiana Mikuli

[1] Kaindl, Raimund Friedrich, Das Ansiedlungswesen in der Bucovina, Innsbruck 1902, p. 447

[2] Kaindl, Raimund Friedrich, Das Ansiedlungswesen in der Bucovina, Innsbruck 1902, p. 305

[3] Romstorfer, Carl A, Aus „Mittheilungen der k. k. Central-Commission, în Maximovici, E.; Mikulicz, A.; Polek, Dr. J; Romstorfer, C. A.; Jahrbuch des Bucowiner Landes-Museum / 1893,Czernowitz 1893, pp. 45-71

[4] Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, p. 167

[5] Viaţă Nouă, IV, nr. 164 din 17 octombrie n. 1915, p. 2 – Supliment

[6] Monitorul Bucovinei, Fascicula 9, Cernăuţi 15 martie nou 1921, pp. 98-105

[7] Monitorul Oficial, Nr. 250, 29 octombrie 1947, pp. 9652-9657

[8] Monitorul Oficial, Nr. 20, 25 ianuarie 1949, pp. 845, 846