Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Negrileasa | Dragusanul.ro

Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Negrileasa

 

 

 

NEGRILEASA. Menţionată drept simplă poiană la 1742, Negrileasa era un mic cătun al coloniştilor huţani, în 1785, numit Lunca Negrileasa (după numele pârâului, menţionat într-o hotarnică din 1488).

 

1841: În 22 iunie 1841, s-au stabilit la Negrileasa şi nişte ţipteri din Slovacia, colonia lor numindu-se Schwarzthal, numele acestor colonişti fiind, conform registrelor fiscale din 1856, următoarele: Johann Johann ANGER , Josef BAAR , Simon BAIERL ( BAYERLE ), Georg BEER , Martin BENNER ( BÖNA ), Josef BERNHAUSER , Bernhardt BINDER , Josef BINDER , Peter BINDER , Procob BINDER , Georg BRANDL , Georg EISCHPERA ( VISPER ), Wenzel FLEISNER , Ignatz FRIESCH , Franz F UCHS , Johann GRASSEL ( KRASSEL ), Franz GROSS , Josef HASENÖHRL , Anton HOFFMANN , Ambros HOFFMANN , Andreas JUNG , Josef KLOSTERMANN , Johann KNAUS , Wenzel KÜBECK , Josef PILSEL , Michel SCHAFFHAUSER , Wenzel SCHAFFHAUSER , Johann SEEMANN , Jakob TAUSCHER, Johann TAUSCHER , Josef TAUSCHER , Wenzel TAUSCHER (Father), Wenzel TAUSCHER (Son), Josef WEBER , Lorenz WEBER, Jacob WENDLING , Georg WINTER , Karl WUDI ANGER, Josef BAAR, Simon BAIERL (BAYERL), Martin BENNER, Josef BERNA, Bernhardt BINDER, Peter BINDER, George BRANDL, George EISCHPERA, Wenzel FLEISNER, Ignatz FRIECHE, Franz FUCHS, John Grassel (KRASSEL), Joseph HASENOHRL, Anton HOFFMANN, Ambros HOFFMANN, Andreas JUNG, Josef KLOSTERMANN, Johann KNAUS, Wenzel KUBECK, Josef PILSEL, Michel SCHAFFHAUSER, Wenzel SCHAFFHAUSER, Johann SAILOR, Jacob EXCHANGER, Johann EXCHANGER, Josef EXCHANGER, Wenzel EXCHANGER (tatăl), Wenzel EXCHANGER (fiul), Josef WEBER, Lawrence WEBER, Jacob WENDLING şi George WINTER.

 

1876: Biserica Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril din Negrileasa a fost construită, din banii Fondului Religionar, între anii 1876-1882, până atunci credincioşii din sat frecventând biserica din Stulpicani. În 1907, preot cooperator era Ioan TONIGARIU, născut în 1871, preot din 1900, iar cantor, din 1904, Alexie BURAC, născut în 1852.

 

1887: În 1887, a fost deschisă în Negrileasa o şcoală cu 2 clase[1].

 

1890: „În şedinţa comisiunii administrative din 5 noiembrie, a raportat domnul deputat baron Eugen Stîrcea că şoseaua din valea Suhei (Bucşoaia, Stulpicani şi Negrileasa) se va construi cu concursul Fondului religionar, de proprietarii interesaţi, apoi cu suma de 3.000 florini, care a rămas din suma preliminată pentru reconstruirea unor şosele din districtul Câmpulung”[2].

 

1894: Informaţii despre românii şi huţanii Negrilesei s-au dat abia în noiembrie 1894, când s-au publicat listele cu săteni „cari au hotărât să ţină calea tresviei”, aceştia fiind: primarul Petre ŞCHEUL, cantorul I. ILIUŢ, Neculai POPA, Nicolai FLOCEA, Mihai I. ŞCHEUL, Petre I. POPA, Dimitrie BABOTĂ, Teodor a DOCHIŢEI, George ŞCHEUL, George ŞINCARIU, Grigore ŞINCARIU, George BARDAŞ, Mihai ŞINCARIU, Petre S. ŞCHEUL, Dimitrie CORELICIUC, Mihai I. ŞCHEUL, George BOICU, Vasile ŞCHEUL, Ioan ŞINCARIU, Andrei ŞCHEUL, George FRUNZĂ, George S. ŞCHEUL, Nicolai T. ŞCHEUL, George BIG, Nicolai G. ŞINCARIU, George M. ŞINCARIU, Dimitrie I. BOICU, George M. BIG, Teodor POPA, Ioan BOICU, Ioan PIŢUC, Nicolai P. ŞINCARIU, Nicolai P. ŞCHEUL, George N. FLOCEA, Mihai I. POPA, Nicolai CRĂCANĂ, George G. POPA, Nicolai S. BIG, Ioan FLOCEA, George N. ŞCHEUL, Ioan G. BOICU, Petre I. ŞCHEUL, George UNGUREAN, Neculai I. ŞCHEUL, Varvara P. ŞINCARIU, Ileana FLOCEA, Tudora MOLDOVAN, Maria a DOCHIŢEI, Ioana G. FRUNZĂ, Ileana BOSANCU, Maria D. BARBOTĂ, aria G. POPĂ, Floarea G. BIG, Nastasia G. BIG, Nastasia M. ŞCHEUL, Aniţa N. BOICU, Maria G. BOICU, Paraschiva BUZILĂ, Paraschiva G. ŞINCARIU, Nastasia G. ŞINCARIU, Ileana M. ŞINCARIU, Maria ŞCHEUL, Aniţa S. ŞCHEUL, Varvara I. POPA, Nastasia V. BOICU, Todosia D. BOICU, Maria D. POPA, Catrina UNGUREAN, Catrina I. BARDAŞ şi Maria I. ŞCHEUL[3].

 

1901, dialectologul Gustav Weigand: „Am petrecut noaptea în casa preotului din Bucşoaia[4], la vărsarea râului din Suha în Moldova. Bulgari nu locuiesc pe această vale, după cum s-ar putea presupune, în baza hărții etnografice  Kieperts, dar huţuli, în Ostra, germani în Negrileasa (Schwarztal), iar celelalte comunități de pe valea Suhăi sunt românești sau amestecate cu huţuli, în Gemenea și Frasin”[5].

 

1907: Din Comitetul naţional districtual Câmpulung făcea parte şi Petru a lui Toader Scheuleac, din Negrileasa, preot econom la Slătioara[6].

 

1907: În 8 aprilie 1907, după o întrunire electorală eşuată la Stulpicani, „văzând domnii Onciul, Tonigar şi Sologiuc că aici au păţit ruşine, au plecat spre Negrileasa, unde dl învăţător a tost vorbit ca să le iasă înainte nişte călăreţi, dar, mergând până în sat, n-au întâlnit pe nici un întâmpinător. Ajungînd domnii până la şcoală şi văzând că la şcoală nu s-a adunat nimene, au dat ei la copii bani, 5 coroane, şi i-au lăsat să meargă pe acasă, să spună la părinţi ca să vină la comună, că a venit deputatul ţării. Ba şi pe poliţai l-au scos să bată doba şi să strângă oamenii, care cum i-a întâlnit, le-a poruncit şi dl Sologiuc, şi părintele Tonigar să meargă la cancelaria comunală, că a venit un domn mare, să le zică ceva, şi s-au aflat oamenii care au ascultat de poruncă. Şi învăţătorul, întâlnind nişte oameni, mergînd cu lemne spre casă, i-a început a batjocuri, de ce nu merg la cancelarie şi a-i întreba că pentru cine vor glăsui la alegere. Şi începând dl Onciul a spune ce a spus şi la Stulpicani şi că le-a face drumuri bune, ţăranii au răspuns că ei au drumuri şi i-au spus verde în faţă vorbă rătezată că ei s-au prins pentru dl Stefanelli. Dar candidatul Onciul, văzând de acestea, s-a supărat foc şi s-a dus. petrecut de Sologiuc şi Tonigar, care încă erau foc supăraţi”[7]. „În Negrileasa, a strâns ciobanul Tonigar (în sensul de „păstor”, Tonigar fiind preotul satului n. n.) câteva oi nevinovate şi l-au ascultat cu capul în piept pe Onciul. Vrednicul preot a voit să-şi spele obrazul pentru trânta ce a tras-o în Stulpicani”[8].

 

1907: Cine e Bellegarde acesta, care a pu­tut obţine un succes atât de frumos, în cel mai conştient cerc electoral românesc?, vor întreba mulţi. Bellegarde e neamţ de origine romanică, om cu mare avere; venit, de câţiva ani, ca prefect la Câmpulung, şi-a câştigat, prin purtarea sa blândă cu ţăranii, prin jertfele materiale ce le-a făcut (ca epitrop a o mulţime de copii orfani, a scăpat de ruină o mul­ţime de gospodării ţărăneşti, plăteşte permanent un avocat pentru ţă­rani, scurt a făcut minuni) încrederea ţărănimii, părăsită de conducătorii ei şi tratată brutal de administraţie. N-a candidat, ci a fost rugat să pri­mească candidatura; a părăsit, îndată ce s-a decis să primească candi­datura, judeţul şi a petrecut, până câteva zile înainte de alegeri, la Viena; când s-a întors în ţară, însă, n-a trecut pe teritoriul districtului Câmpu­lung, credincios cuvântului dat, până după alegeri. Contra lui n-a putut răzbi nici unul dintre candidaţi, nici chiar Onciul, care se bucură desi­gur de multe simpatii în district, căci pentru acela (pentru Bellegarde – n. n.) au agitat faptele sale şi cei mai buni agitatori ai maselor: ţăranii înşişi. Se povesteşte că ţăranii din Câmpulung au inundat comunele cercului electoral şi au agitat cu deosebită căldură pentru Bellegarde”. Iar la Negrileasa, Bellegarde a câştigat 98 de voturi, Onciul – 43, iar Stefanelli – 9, Negrileasa câştigându-şi dreptul de a intra în legenda victoriei „cinstei muntenilor” asupra „domnilor”[9].

 

1907: Adunând „cântece populare româneşti din Bucovina”, care aveau să vadă lumina tiparului sub semnătura nemeritată a lui Mattias Friedwagner[10], în 1940, Alexandru VOEVIDCA a cules folclor şi de la Paraschiva a lui Gavril ŞINCAR (36 ani în 1908), Ioana a lui Grigori BRÂNZĂ (60 ani în 1908) şi Petrea a lui Ioniţă POPA (24 ani în 1908) din Negrileasa.

 

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Negrileasa (sau Lunca Negrileasa), comună rurală, districtul Câmpulung, aşezată pe pârâul cu acelaşi nume, afluent al pârâului Suha. Suprafaţa: 31,36 kmp; popu­laţia: 718 locuitori, dintre care 3 părţi români şi o parte germani, izraeliţi, ruteni, po­loni şi alţii; religia gr. or. pentru majoritate. Se compune din satul Ne­grileasa propriu-zis, din cătu­nele Clădita Mică şi Secătura, precum şi din târla Arşiţa Giugei. Comunică cu valea Suha şi cu drumul districtual Bucşoaea-Ostra, ce trece pe acolo, printr-un drum rău întreţinut. Are o şcoală populară, cu o clasă, şi o biserică, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”. La 1776, constituia numai un grup de case, aşezat pe teritoriul comunei Stulpicani, şi era proprietatea mănăstirii Voroneţ. Aci se găseşte o fabrică de scânduri cu 6 gatere. Populaţia se ocupă cu prăsila de oi şi de vite mari şi mai ales cu exploatarea pădurilor. Comuna posedă 30 hectare pământ arabil, 388 hectare fânaţuri, 4 hectare grădini, 393 hectare imaşuri, 2.257 hectare păduri. Se găsesc 48 cai, 301 vite cornute, 4.100 oi, 147 porci şi 75 stupi de albine. Negrileasa, afluent al pârâului Suha, răsare pe teritoriul Moldovei în dosul culmii Baiaşescul şi, pri­mind în cursul său pârâiaşul Runcul, udă satele Schwarzthal şi Negrileasa şi formează o vale destul de largă, vărsându-se în Suha, aproape de gu­rile pâraielor Frăţeşti, Ostra şi Gemine, lângă comuna Slulpicani, districtul Câmpulung”[11].

 

1916: Colecta pentru cei amputaţi şi orfanii celor căzuţi în luptă l-a avut ca erou al faptei comunitare şi pe genistul din Arbeiter Abtig I/41, Steuleac George (probabil Scheuleac – n. n.), din Negrileasa, care a dăruit 1 coroană[12].

 

1919: „În registrul însoţirilor s-au introdus, la 7 August 1919, privitor la „Însoţirea de economie şi credit pentru Vadul Negrilesii şi Negrileasa” („Spar-Darlehenskassenverein für Schwarzthal u. Negrileasa”) următoarele schimbări: membrul în direcţiune Albert Meier şters; vice-directo­rul Mathias Hoffmann introdus”[13].

 

1919: Din Comisiunea agrară de ocol Stulpicani făcea parte, ca reprezentant al ţăranilor, şi „Alexie Petre Flocea, agri­cultor, Negrileasa”[14].

 

1943: „Se numesc cu titlul definitiv, pe ziua de 1 septembrie 1943[15], următorii învăţători şi învăţătoare: Petroşcă Grigore, comuna Negrileasa Vadul, jud. Câmpulung, media 7,33”.

 

1946: În Monitorul Oficial, Nr. 264 din 13 noiembrie 1946, pp. 11909 şi următoarele, sunt înregistrate următoarele cooperative săteşti de credit: Cooperativa „Straja”, comuna Negrileasa, judeţul Câmpulung.

 

1947: „Având în vedere raportul cu Nr. 16.799 din 1947 al Inspectoratului şcolar regional Suceava, înregistrat sub Nr. 264.182 din 1947[16], următorii învăţători se repartizează, pe data de 1 septembrie 1947, la şcolile primare indicate în dreptul fiecăruia: Ciocârlan Ioan, de la Negrileasa, la Breaza-Pârâu; Mihalescu Natalia, de la Negrileasa, la Cârlibaba”.

 

1949: Învăţământul elementar, ciclul I[17]: Brădăţan Ioan, director la Şcoala elementară Negrileasa; Corleciuc Straton, director la Şcoala elementară Negrileasa, Vad.

 

 

[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 55, 1876 p. 51, 1907 p. 99

[2] Revista Politică, Nr. 22, Anul V, 15 noiembrie 1890, p. 2

[3] DEŞTEPTAREA, Nr. 22/1894, p. 174

[4] La Bucşoaia, au cântat Domnica Grigoraş, de 55 ani (Frunză verde de-alunică), şi Nicolai a lui Petrea Flocea (41 ani).

[5] Weigand, Gustav, Prof. Dr., Die Dialekte der Bukowina und Bessarabiens, Leipzig 1904, pp. 1-7

[6] Apărarea Naţională, Nr. 20, Anul II, duminică 17 martie stil nou 1907, p. 3

[7] Apărarea Naţională, Nr. 32, Anul II, duminică 28 aprilie stil nou 1907, pp. 1, 2

[8] Apărarea Naţională, Nr. 33 şi 34, Anul II, sâmbătă 4 mai stil nou 1907, p. 2

[9] Gt., Viața Românească în Bucovina, în Viața Românească, Volumul V, anul II, Iași 1907, pp. 304, 305

[10] MATTHIAS FRIEDWAGNER, Rumanische Volkslieder aus der Bukowina, Konrad Triltsch Verlag Wurzburg, 1940

[11] Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, pp. 149, 150

[12] Românul, Nr. 25, Anul VI, joi 17/4 februarie 1916, p. 5

[13] Monitorul Bucovinei, Fascicula 68, Cernăuţi 30 septembrie nou 1919, p. 6

[14] Monitorul Bucovinei, Fascicola 73, 13 octombrie nou 1919, pp. 1-8

[15] Monitorul Oficial, Nr. 71, 24 martie 1944, pp. 2549-2552

[16] Monitorul Oficial, Nr. 250, 29 octombrie 1947, pp. 9652-9657

[17] Monitorul Oficial, Nr. 20, 25 ianuarie 1949, pp. 845, 846