Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Negostina

NEGOSTINA. O parte a moşiei târgului Siret, cea dinspre sud, a fost dăruită, în 1747, de Ioan Mavrocordat Vodă lui Constantin Sturza pentru a înfiinţa, acolo, un sat. Dar satul se înfiinţează, cu 37 familii de colonişti ruteni, abia în 1779, numărul coloniştilor sporind, până în 1784, când satul era trecut în tabelul parohiilor bucovinene drept Negrişeni, după numele moşiei, la 58 familii. Partea din Bucovina a satului Negostina s-a numit Verpole, iar cea din Moldova, Rudeşti.

1798: În 13 august 1798, Iordachi Ramadan şi jupâneasa Smaranda, care stăpâneau o jumătate din satul Negoscina, obţinută la schimb cu Vasile Niculce (care o avea de la ruda soţiei sale, Constantin Sturza), vindeau partea lor de sat baronilor armeni Nicolai şi Iacob Kapri de Mărăţăi, feciorii lui Andrei Kapri, pentru 30.000 florini. Baronii Kapri vor vinde jumătate din satul Negostina, partea de jos, pentru 15.000 galbeni turceşti, în 23 aprilie 1806, lui Mihai, fiul lui Hagi Iosef Panicevici.

1826: Panicevici va lăsa, prin testament, partea de jos a satului Negostina, în 12 iunie 1826, lui Andrieş Capri, fiul cumnatului său, Nicolai Andrieş Capri, pe care îl adoptase şi crescuse de mic copil.

1843: Biserica Sfântului Dimitrie din „Negoştina” sau „Negrişeni” a fost construită, între anii 1883-1885, de baronul Andrei KAPRI, de feciorii lui, Nicolai şi Dominic, fiind dotată cu un iconostas de Antonia KAPRI., pe locul unei bisericuţe vechi, cu acelaşi hram, aflată, în 1843, când avea 735 enoriaşi, sub patronatul lui Andrei KAPRI, paroh fiind Theodor DRACINSCHI. În 1876, când avea 1.215 enoriaşi, biserica se afla sub patronatul lui Dominic KAPRI, paroh fiind Ioan GRAMATOVICI. În 1907, patron bisericesc era evreul Emil ADELSBERG, paroh fiind Vladimir HACMAN, născut în 1860, preot din 1886, paroh din 1897, iar cantor, din 1905, Ioan SMOCOT, născut în 1879.

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Siret – Siret (Oraş cu tribunal districtual), Bahrineşti, Raince, Bălcăuţi sau Laudonfalva, Bănceşti, Botoşăniţa, Cerepcăuţi cu Bereşti, Ţibeni sau Istensegits, Fântâna Albă sau Białakiernica, Şerbăuţi, Grăniceşti, Hadikfalva sau Dorneşti, Calafindeşti, Cândeşti, Climăuţi, Muşeniţa, Negostina, St. Onufri sau Drăguşanca, Oprişeni sau Panţiri, Rogojeşti cu Gura Molniţei, Rudeşti sau Gropana, Şerbăuţi, Sinăuţii de Sus, Sinăuţii de Jos, Stârce sau Berlinţi cu Slobozia lui Dumka, Terebleşti, Vaşcăuţi pe Siret cu Parcelowka, Volcineţ”[1].

1885: O şcoală cu două clase avea să fie deschisă la Negostina, în 1885, odată cu biserica nouă[2].

1890: După o perioadă de timp, în care s-a numit Neguşcina, Negurscina, Negursina sau Negortschina, Negostina capătă vigoare, ajungând, în 1890, la o populaţie de 1.308 locuitori. Învăţător era Eustachie Strişca, paroh – Ioan Gramatovici, iar cantor bisericesc – Dimitrie Smocot.

1891: O listă de subscripţie pentru construirea bisericii ortodoxe din Cacica, din decembrie 1891, încredinţată lui „Ioan alui Grigori GRAMATOVICI, paroch în Negoştina”, conţine următoarele nume de localnici: Mihaiu MIHAILIUC, învăţătorul Entichie de STRIŞCA, cantorul Dimitrie SMOCOT, Andreiu GHEORGHIAN, Dimitrie GRIGORAŞ, Ioan alui Mihaiu SEREDENCIUC, Vasile BEJENARIU, , Grigori SAUCALIUC; Mihaiu ZEBRENIUC, Vasile alui Andreiu VOLOŞCIUC, Vasile alui Onofreiu ANDRICIUC, Vasile alui Andreiu FRASENIUC, Dimitrie ZEBRENIUC, Miron COZARCIUC, Teodor CHIDEŞA, Dimitrie FEDIUC, Mihaiu COSTENIUC, Petrea ZEBRINIUC, Mafteiu HRIHORCIUC, Georgi alui Toader CHIDEŞA, Ilie CLEM, Teodor HARASEMIUC, Constantin SERDENCIUC, Vasile HARSEMIUC, Ignatie HARASEMIUC, Iacov HRIHORCIUC, Vasile BILEŢCHI, Ignatie COSTENIUC, Cornelie MANDIUC, Ioan CARPIAC, Eudochia GORAŞCIUC, Zoiţa RIJCIUC, Maria FRASENIUC, Ana SERDENCIUC, Eudochia FRASENIUC, Zoiţa ZEBRINIUC, Varvara BILEŢCHI, Elena TANASICIUC, Sofia MANDIUC, Eudochia CHIDEŞA, Maria GRIGORAŞ, Ana CLEM, Maria FRASENIUC, rina FEDIUC, Domnica BEJENARIU, Acsenia GRIGORAŞ, Titiana RIJCIUC, Achelina GRIGORICIUC, Paraschiva FEDIUC, Maria, soţia lui Petru GRIGORAŞ, Ioan VOLOSCIUC, Vasile alui Emilian BILEŢCHI, Ilie FRASENIUC, Ana, soţia lui Teodor BILEŢCHI, Vaselina ABRAMIUC, Vasile CLEM, Irina SAUCALIUC, Maria BILEŢCHI, Maria HARSEMIUC, Paraschiva COZARIUC, Ioan GRIGORAŞ, Ioan ZEBRINIUC, Paraschiva SERDENCIUC, Gavril COROLIUC, Maria DASCALIUC, Maria COZARIUC, Maria alui Dumitru SCINEC, Zoiţa BEJENARIU, Nastasia SERDENCIUC, Alexandra FRASENIUC, Teodosia ANDRICIUC, Acsenia SERDENCIUC, Nastasia ARICIU, Domnica COROLIUC, Ioan CHIDEŞA, Maria BEJENARIU, Maria GRIGORICIUC, Dumitru VERDENCIUC, Niculaiu ZEBRENIUC, Ştefan HÂRLEŢU, Grigori ZEBRINIUC, Ioan alui Ştefan SEREDENCIUC, Ioan alui Petru GRIGORICIUC, Teodot GRIGORAŞ, Domnica SERDENIUC, Domnica, soţia lui Domiţian ZEBRINIUC, Dimitrie TANASICIUC, Ciprian MANDIUC, Ioan alui Nichita HARASEMIUC, Mihaiu alui Ion FEDIUC, Georgi alui Ştefan ANDRICIUC, Ana GRIGORAŞ, Eufemia ABRAMIUC, Zoiţa COSTENIUC, Ioachim VOLOŞCIUC, Grigori GRIGORICIUC, Sofia FRASENIUC, Teodor alui Constantin ABRAMIUC, Vasile alui Ion VOLOSCIUC, Nastasia CHIDEŞCIUC, Nastasia COSTENIUC, Maria, soţia lui Georgi alui Vasile Fediuc, şi Eudochia CLEM[3].

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Negostina (odinioară Negrişeni), comună rurală, districtul Siret, aşezată pe pârâul Soloneţ, afluent al râului Siret, la Sud de oraşul Siret, lângă hotarul ţării cu România. Suprafaţa: 9,68 kmp; populaţia: 1.210 locuitori ruteni, de religie gr. or. Se compune: 1). din satul de reşedinţă Negostina, care, împreună cu târla Ratuş, numără 1.189 locuitori, şi 2). din ferma Odaia. Este străbătută de drumul districtual Siret-Hatna; are o şcoală populară, cu o clasă, şi o biserică parohială, cu hramul „Sfântul Dumitru”. La 1776, era numai un teritoriu, numit Negrişeni, pe care, în 1779, s-a aşezat o colonie de ruteni, ce au înfiinţat comuna de azi Negostina. La 1780, a fost unită cu oraşul Siret. Populaţia se ocupă cu agricultura şi cu creşterea vitelor. Comuna posedă 1.232 hectare pământ arabil, 159 hectare fânaţuri, 19 hectare 50 ari grădini, 42 hectare imaşuri şi 28 hectare pădure. Se găsesc 62 cai, 313 vite cornute, 155 oi, 270 porci şi 24 stupi. Negostina, moşie, cu administraţie particulară, districtul Siret. Suprafaţa: 5,66 kmp; populaţia: 118 locuitori ruteni, izraeliţi şi poloni. Se compune: 1). din moşia Negostina propriu-zisă, cu 3 case şi 12 locuitori, şi 2) din ferma Odaia”[4]. „Odaia, fermă pendinte de moşia cu administraţie particulară Negostina, are 106 locuitori”[5].

1914-1918: Obolul de sânge pentru Bucovina a fost depus de „Infanteristul Dumitru Hrihorciuc, Negostina, Reg. 80, mort”[6]; „Infanteristul Vasile Carpiuc, Negostina, Regimentul 22, rănit”[7]; „Simion Kideszczuk din Negostina a fost înrolat, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, la oaste, şi a plecat în campanie. În luna decembrie 1914 a picat pe frontul rusesc. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Mariei Kiseszczuk, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”[8]; „Filip a lui Andrei Fediuc, născut în Negostina, la 11 octombrie 1887, a plecat, în august 1914, la război şi ar fi murit, într-o luptă din Carpaţi, în toamna anului 1915. De atunci şi până în prezent n-a sosit nici o ştire despre el. Fiind deci probabilă prezumţiunea legală a morţii, se îndrumează, la cererea lui Andrei Fediuc, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”[9]; „Tichon a lui Vasile Goraszczuk, născut la 23 august 1887, în Negostina, a luat parte, ca participant al războiului mondial, la luptele de lângă Hamionka-Strumilowa şi ar fi murit aici, la mijlocul lui august 1915. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Eufrosinei Goraszczuk, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”[10].

1919: Deciziunea ministerială nr. 1593/1919, semnată, în numele lui Ion Nistor, de Iorgu Toma, numea în „Comisiunea de apel pentru evaluarea taxei de cărşmărit” pe anul în curs, şi un cârciumar celebru din Negostina: Joachim Voloşciuc[11].

1920: „Deciziune de expropriere No. 289/20. Deciziunea Comisiunii agrare de ocol Siret, cu care s-a decis exproprierea corpului dominical fasc. No. 424, Bălcăuţi şi Negostina, din registrele fonciare pentru moşiile bucovinene, în suprafaţă de 151 ha 34 a 03 mp, proprietatea Fondului bisericesc ort. or., în folosul „Fondului de pământ bucovinean”, a devenit definitivă”[12].

1940: 1940: Tablou de cărţile de capacitate (atestate de meserie – n. n.) eliberate de Oficiul Rădăuţi, anulate de minister prin decizia Nr. 66.017 din 1940”[13]: Clipa Ioan, cizmar, domiciliat în Negostina; Frasiniuc Teodor, tâmplar, domiciliat în Negostina; Donenfeld Sigmund, curelar, domiciliat în Negostina.

1941: „Tabloul normaliştilor cu diploma de capacitate, numiţi în învăţământul primar, prin ,,încredinţare de post”, pe ziua de 1 octombrie 1941”[14]: Ghiliceanu Octavian, seria 1938, media, 7,40, numit în comuna Negostina, postul II, jud. Rădăuţi.

1942: „Se retrage naţionalitatea română, pe baza dispoziţiunilor art. 41, punctul 2 din legea privitoare la dobândirea şi pierderea naţionalităţii române din 19 Ianuarie 1939[15], cu modificările ulterioare, următorilor locuitori, care au plecat din ţară în mod clandestin şi fraudulos, indiferent din ce cauză, sau au părăsit ţara pentru a se sustrage îndeplinirii serviciului militar sau oricărei alte îndatoriri, în legătură cu apărarea naţională: Glatter Abraham, înscris în registrul de naţionalitate al comunei Negostina, judeţul Rădăuţi; Cazaciuc Nicoale, Grigoraş Ioan, Seredenciuc Nicolae, toţi din comuna Negostina, judeţul Rădăuţi.

1946: În Monitorul Oficial, Nr. 264 din 13 noiembrie 1946, pp. 11909 şi următoarele, sunt înregistrate următoarele cooperative săteşti de credit: Cooperativa „Negostina”, comuna Negostina, judeţul Rădăuţi.

1947: „Având în vedere raportul cu Nr. 16.799 din 1947 al Inspectoratului şcolar regional Suceava, înregistrat sub Nr. 264.182 din 1947[16], următorii învăţători se repartizează, pe data de 1 septembrie 1947, la şcolile primare indicate în dreptul fiecăruia: Turleanu Petru, de la Vaşcăuţi, la Negostina; Cireadă Gheorghe, de la Negostina, la Miliţăuţi; Sălceanu Dumitru, de la Negostina, la Frătăuţii Noi, Căpreni; Vasilovici Virginea, de la Voevodeasa, la Negostina; Sălceanu Victoria, de la Negostina, la Frătăuţii Noi, Căpreni”; „Sălceanu Dumitru, de la Sinăuţii de Jos, la Negostina, post aproape de soţie, învăţătoare”[17].