Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Doroteia

Doroteia, imagine preluată din pagina de facebook a satului

DOROTEIA. Satul are o istorie relativ recentă, care începe cu câteva case împrăştiate, menţionate în 1785, într-un izvod al mănăstirii Voroneţ. Unul dintre primii locuitori ai satului de mai târziu pare să fi fost Ion Lucanul, care, în 2 iulie 1737, îi vindea o moşie, „di sus de Doroteşti”, lui Nichita Holuţă.

1787: În hărţile cadastrale din 1787 şi din secolul următor, în toponimică sunt incluse şi nume ale unor băştinaşi (Fânaţele lui Mardarie, Poiana lui Ionică Balan, respectiv ţarinile Şandru, Gâleleu, Mordei etc.).

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Suceava – Gura Humorului (tribunal districtual), Băişeşti cu Stănileşti sau Cornu Luncii, Berchişeşti, Braşca, Drăgoieşti cu Lucăceşti şi Folowanik, Gemenea cu Slătioara şi Ostra pe Graniţă, Ilişeşti, Joszeffalva, Capu Câmpului, Capu Codrului cu Păltinoasa, Mănăstirea Humorului cu Bori, Pleşca şi Buchenhain sau Poiana Mikuli, Corlata, Măzănăieşzi cu Stejăroaia, Stulpicani cu Plutoniţa, Doroteia, Voroneţ cu Bucşoaia şi Frasin”[1].

1872: Biserica Arătarea lui Isus Cristos din Doroteia a fost construită, din banii Fondului Religionar, între anii 1872-1875, fiind sfinţită în 1881 şi slujită, în 1907, de parohul din Bucşoaia, Dimitrie POPESCUL, născut în 1845, preot din 1883, paroh din 1899, şi de cantorul Ilie SĂHLEANU, născut în 1858, angajat în 1897.

1887: În Doroteia funcţiona, din 1887, o şcoală cu 2 clase[2].

1897: O colectă publică pentru Internatul de băieţi români din Cernăuţi, în decembrie 1897, menţionează, în „Plotoniţa-Dorotea”, următorii localnici: Mihai GEMENAR, Petru GEMENAR, Dimitrie CORLICIUC, George CRĂCIUN, Simion LEHACI, Toader GEMENAR, Nicolai GEMENAR, Constantin IANOVICI, Petre STRUGAR, Petre RUS, Ioan POPA, George STRUGAR, Dumitru BRADAŢAN, Toader PAVEL, George FORMINTE, Vasile CRĂCIUN, Petru GEMANAR, Ioan BRADAŢAN, Petru LEHACI, George GEMENARI, Ioan LEHACI, George GEMANAR, Vasile GEMANAR, Petru GEMANAR, Mihai SECRUAN, Ioan PAVEL, Haralambie GEMANAR, Ioan GEMENAR, Petru LEHACI, Dumitru alui Toader RUSU, Ioan GEMENAR şi Ilie NACU[3].

1899: „De la Drumul împărătesc, din Frasin, s-a făcut un drum lung de aproximativ 18 kilometri duce, prin Stulpicani, către Ostra și constituie ruta principală pentru zona văii Suha; în legătură cu acest drum, a fost înființată o linie pentru transport cu aburi, în vagonete; ea trebuie extinsă în valea principală. Drumuri forestiere, însumând aproximativ 15 kilometri, au fost create pe văile Gemenea, Muncel și Botuşan, iar o potecă forestieră, de 6 kilometri, în Braniştea. Gara Frasin este conectată cu fierăstrăul fabricii, iar aceasta este conectat, cu o pistă industrială, la stația gării locale Frasin. Pista are direcții și condiții de pantă foarte favorabile. Raza minimă este de 80 de metri, cel mai mare gradient, pe linia principală, nu este mai mare de 33 grade 2 minute pe milă, iar pe pistele laterale, de 41 grade 8 minute pe milă”[4].

1907: Adunând „cântece populare româneşti din Bucovina”, care aveau să vadă lumina tiparului sub semnătura nemeritată a lui Mattias Friedwagner[5], în 1940, Alexandru VOEVIDCA a cules folclor şi de la Maria a lui Dumitru ROŞU (23 ani în 1908) din Doroteia.

1907: „Din Doroteia şi Plotoniţa ne soseşte vestea îmbucurătoare că comuna progresează mereu, sub conducerea înţeleaptă a antistelui (primar – n. n.) Ilie Brădăţan. O comună nu prea bogată, dară administrată cinstit, şi-a rădicat şcoală frumoasă, a reparat biserica, a zugrăvind-o din nou, a cumpărat un ţintirim nou, l-a îngrădit frumos, ba a îngrijit ca şi comunicaţia pe Valea Suhei, care era, până acuma, atât de anevoioasă, să fie mai uşoară, punând temelia la zidirea podului de peste apă, care, în curând, va fi gata. Un merit frumos şi-a cîştigat vornicul Brădăţan prin schimbul făcut cu Moses Eisenkraft din Vama, asigurând comunei, pentru totdeauna, o păscătoare frumoasă, pentru 5.700 de brazi din pădurea sătească. Laudă se cuvine antistelui şi comitetului comunal pentru administrarea desinteresată şi înţeleaptă a averii comunale”[6]. „Acest proces verbal s-a făcut noaptea, fiindcă Eisenkraft avea nevoie şi grabă mare de a finaliza această afacere încă în aceeaşi seară. Imediat după iscălirea procesului verbal, de cătră membrii prezenţi ai comitetului comunal, consilierul comunal şi confindentul lui Eisenkraft, Lehrer, face propunerea că să i se vândă lui Eisenkraft lemnul din chestiune cu 10 coroane copacul, chiar dacă nu i-ar succede să pună la dispoziţie comunei muntele fondului religionar, pe care trebuie încă să-l schimbe cu alte locuri ale ale. Aceasta propunere a fost însă respinsă de toţi consilierii comunali prezenţi, cu cea mai mare indignare, strigând toţi ca dintr-o gură, că ei nu vor să ştie de vânzare, ci numai de schimbul amintit în procesul verbal iscălit, fără ca să ştie ei cum e pus la cale, în procesul verbal, acest geşeft al lui Eisenkraf… Eisenkraft, după această şedinţă, a deschis punga şi a început să distribuie sumele de mituire”[7].

1907: Cei mai mulţi locuitori din Doroteia (211) au votat pentru legendarul conte Bellegarde, şi doar 3 pentru Aurel Oniciul, iar pentru T. V. Stefanelli doar preotul satului[8]. Din Comitetul naţional districtual al Câmpulungului făcea parte şi preotul econom Ioan a lui T. Crăciun din Dorotea[9].

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Doroteia-Plotoniţa, comună rurală, distristul Câmpulung, aşezată în valea Suha, între cele 2 pâraie, afluenţi ai săi, Doroteil şi Brăneşti. Populaţia: 853 locuitori români, de religie gr. or. Este străbătută de drumul districtual şi de linia ferată locală Hatna-Câmpulung. Cuprinde, pe lângă vatra satului, cu 815 locuitori, şi cătunul Ţarina. Are o şcoală populară, cu o clasă, şi o biserică filială, cu hramul „Înălţarea Domnului”, atenenţă a parohiei din Bucşoaia. La 1776 era cătun, pendinte de Bucşoaia. Populaţia se ocupă cu prăsila de oi şi de vite mari, precum şi cu exploatarea de păduri. Comuna posedă 58 hectare pământ arabil, 833 hectare fânaţuri, 3 hectare grădini, 377 hectare izlaz şi 2.273 hectare păduri. Se găsesc 72 cai, 523 vite cornute, 1.381 oi, 289 porci şi 84 stupi de aibine. Dorotea, mic afludent, pe dreapta pârâului Suha, ce se varsă în Moldova, lângă comuna Bucşoaia, districtul Câmpulung, izvorăşte mai jos de Pietrele Brusturosului, districtul Câmpulung. Ţarina, cătun, pendinte de comuna rurală Doroteia-Plotoniţa. Are 7 case şi ră locuitori”[10].

1910: „Din Dorotea Plotoniţa ne-a sosit o scrisoare foarte chipărată contra dlui superior (învăţător superior – n. n.), dlui primar, dlui deputat Sârbu, feşterilor şi bereznicilor şi, apoi, a inteligenţei din Gurahumorului. E vorba de buţi de rachiu şi de agitaţie nebună, din partea unor inteligenţi români, alăturea cu toţi jidanii. Un oarecare Hluşco, din Gurahomorului, şi cantorul Hutu, din Slulpicani, să fi stârnit minciuni mârşave de tot contra candidatului Boncheş, minciuni pentru care şi-or primi răsplata la judecătorie. Bereznicii strigau: „Glăsuiţi cu fondul, căci din fond aveţi să trăiţi!”. Aceasta ţi-i, domnule Onciul, „libertatea alegerilor”, cu care te făleşti mereu că ai „stors-o” de la stăpânire? Vă numiţi partid creştin-social, iară la alegeri votează preotul cu jidanul contra ţăranului. Să nu vă pară şagă, domnilor din „partidul naţional”, când ţăranii şi-or pune candidaţi în toate ţinuturile! Pe dl deputat Sârbu, care desigur n-nre ştire de cele ce s-au întâmplat la alegeri, îl rugăm însă să caute a se dezbăra de atfel de oameni, care l-au discreditat, cu agitaţia lor, în ochii poporului”[11].

1914: Din 7 martie, învăţătorul Mihai Cosmiuc a fost transferat din „Doroteia-Plotoniţa, în Botuş”[12].

1916: Printre „Soldaţii de la Arbeiter Abtig I/41 (geniştii, deci – n. n.), toţi din Bucovina – în total 61,92 coroane”, care au pus bani pentru camarazii invalizi şi pentru orfanii de război, s-a numărat şi Popovici Nichita, din Doroteia, cu 50 fileri[13].

1918: „Comuna Dorotea Plotoniţa a numit pe părintele Adrian Boca cetăţean de onoare pentru meritele ce le-a câştigat, în tot decursul războiului, pentru părţile muntelui, organizând cu multă jertfă de muncă alimentarea muntenilor cu porumb şi alte cereale, dându-le în împrejurările cele mai grele sfat şi ajutor”[14].

1919: Din Comisiunea agrară de ocol Stulpicani făcea parte, ca reprezentant al ţăranilor, şi Ion Gemănar, agricultor din Doroteia[15].

1941: Printre primii Eroi ai României Mari s-a numărat şi „Rusu Ilie, fruntaş, ctg. 1940, cu ultimul domiciliu în comuna Doroteia, judeţul Câmpulung, mort la 27 iunie 1941”[16].

1943: „Se numesc cu titlul definitiv, pe ziua de 1 septembrie 1943[17], următorii învăţători şi învăţătoare: Crijanovschi Lidia, comuna Doroteia, jud. Câmpulung, media 7,50”.

1944: Prin ordinul „Nr. 63.175 din 20 martie 1944, se înaintează 1a gradul II în învăţământul primar, pe ziua de 1 septembrie 1943, următorii învăţători şi învăţătoare, care au reuşit la examenele de înaintare la gradul II, din sesiunea August 1943, la Centrul Cernăuţi, cu notele arătate în dreptul fiecăruia[18]: Galeriu Jules, comuna Doroteia, media 7,87”.

1947: „Având în vedere raportul cu Nr. 16.799 din 1947 al Inspectoratului şcolar regional Suceava, înregistrat sub Nr. 264.182 din 1947[19], următorii învăţători se repartizează, pe data de 1 septembrie 1947, la şcolile primare indicate în dreptul fiecăruia: Galeriu Iuliu, de la Doroteia, la Dorna-Candreni”.

1949: A fost numit învăţătorul Ignat Nicolae, director la Şcoala elementară Doroteia[20].

La Doroteia s-a născut pictorul Mircea HRIŞCĂ (23 noiembrie 1938).