Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Căbeşti

Port bărbătesc al rutenilor din Bucovina

CĂBEŞTI. În 20 august 1719, „Axana, nepoata Matiţchii” vindea lui Ion Otrublenca, fiul lui Vasilie Zahariciuc şi, deci, nepotul lui Zaharie, partea ei „de moşie din Căbeşti şi din Comăreşti, care parte de moşie este despre partea lui Ion Otrublenca, pe care el a moştenit-o de la mama sa, Vasilca, fiica lui Ionaşcu, nepoata Gribincei şi a lui Ionaşco… şi i-am mai vândut un laz, pe care l-a curăţit părintele meu, Miron Purcel, care laz este mai sus de Lucov al lui Gribincea, apoi merge până la hotarul Costeştilor şi peste hotarul Costeştilor, mai sus de lazul pe care l-a cumpărat Bohatir de la părintele meu”.

În 12 iulie 1739, Grigore Ghica Vodă scria starostelui de Cernăuţi, Şerban Flondor, să cerceteze jalba lui „Sandul Tăutu căpitan împotriva lui Iuon Strâşca, zicând, precum, având o parte de moşie în sălişte la Căbeşti… s-a ridicat acel Iuon Strâşca şi a ridicat de a zecea de la acea parte a lui Sandul”.

În 20 decembrie 1741, fostul postelnic Stroici vindea lui Ioniţă Strâşca păharnic, pentru 30 lei turceşti, jumătate din satul Căbeşti, pe care îl avea danie de la naşa sa, Maria Cârcoaia portăroaia, deci văduva portarului Cârcu, nepoata lui Onciul Iuraşcovici, rudă stearpă.

În 12 iunie 1742, când copiii lui Ştefan Strâşca, fraţii Ion, Ştefan şi Mihai Strâşca, se împacă cu cumnatul lor, Toader Brahă, după un conflict funciar, „a opta parte din Tovtre (Toutri) şi a opta parte de Căbeşti ot ţănutul Cernăuţului” revin surorii lor, Antemiţa, jupâneasa lui Toader Brahă.

1748: Biserica ortodoxă din Căbeşti, ridicată, în 1748, de ierodiaconul Grigorie GHERVASIE, era slujită, în 1843, de preotul administrator George MITROFANOVICI, care păstorea peste 688 de suflete. În 1876, patroni ai bisericii erau Emanuel von SEWESKUL, Ioan şi Ştefa BARBIER, iar paroh, în comunitatea cu 650 enoriaşi, era Isidor BARBIER. În 1907, patroni bisericeşti erau Nikolai de STEHAN, parohul Isidor şi Andronic cav. de BARBIER şi Ştefan cav. de BARBIER, „cavalerul-paroh” Isidor de BARBIER, născut în 1841, preot din 1868, paroh din 1870, păstrându-şi locul în faţa altarului, acolo unde îi ţinea isonul, din anul 1900, cantorul Michail TUDAN, născut în 1855.

În 25 aprilie 1750, prin cartea de judecată a lui Vasile Crupenschi, staroste de Cernăuţi, se stabilise ca ginerele călugărului Ghervasie, Ion al Ursului Bărbierul, să primească partea din Căbeşti, a treia parte, cu moară şi parte din piua lui Ghervasie, moşie pe care Ghervasie îşi făcuse mănăstioară.

În 25 mai 1758, s-au judecat la Divan Ion sin (fiul) Ursului Bărbierul cu socrul său, Ghervasie călugărul, pentru acea parte a satului Căbeşti, pentru care se mai judecaseră şi în 1750, dar „Ion Bărbierul a rămas să stăpânească partea sa din Căbeşti”.

1758: În partea de jos a satului Căbeşti erau părtaşi: Ion Barbieri, care avea zestrea fetei călugărului Diiac Grigori, întărită în 25 mai 1758; Dumitraş Tăutul, cu părtaşii lui, asupra părţii lui Sandul Tăutul, căsătorit cu fata unui Figarschi, care a fost înzestrată, la Căbeşti, în anul 1709; Schitul Horecea, împreună cu părtaşii părţii de sus a satului, conform unei hotarnice din 15 iunie 1762.

1762: Toponimele satului sunt menţionate din 1762, când pădurii Beresnik şi pârâului Krabinului i se alătură Seliştea, deci o vatră pustie, care va fi atestată ca fiind locuită abia de harta etnografică a lui Nistor, din 1910 (o pătrime români, trei pătrimi ucraineni), şi documentele Inspectoratului şcolar, din 1939, când cătunul Seliştea este menţionat ca având şcoală, aşa cum avea şi cătunul Cotul Vechi al aceluiaşi sat, Căbeşti.

În 15 iulie 1762, „strângându-să toţi răzeşii din Căbeşti, s-au luat sama pe scrisori ce ni-au arătat şi am hotărât satul Căbeşti, pol sat, care s-au afla şapte bătrâni… şi s-au ales un bătrân lui Cărste şi lui Lupulenc, şi lui Vasile Brah şi cu tot niamul lor, ce au de pe moaşa (bunica) lor Solomona, care acea Solomonă doao fete au avut, anume Măriiana, care dintr-ace Măriiană au eşit Lupulenco şi Răptenii, şi Vasile Brah, iar din Sofronie, tij fata Solomonii, au eşit Cârste, şi acel bătrân s-au hotărât cu stălpi de piatră, iar toţi mai sus, adecăte Cărste pe giumătate, iar pe giumătate Lupulenco i Răpteştii i Vasilie Brah, care acel bătrân s-au tras şi cu odgoane doisprezece stănjini de selişte, cinci odgoane şasă stănjeni peste părăul Cabinului, supt dial, tij cinci odgoane şasă stănjeni la cămpu, în dial”.

Un suret din 1769: „Suret tălmăcit moldovencaşte de pe o mărturie sârbească, de la un Crăciun cu, femeia lui şi de la mulţi oameni buni, din vleat: 7119 Oc 9. / Adecă eu, Crăciun, împreună cu femeia mea Zoiţa, fata lui Fădoraşco din Costeşti, din ţinutul Hotinului: Iată, am venit de a noastră bună voie, de nimenea siliţi, nici asupriţi, şi am vândut a noastră dreaptă ocină şi moşie, ce o avem de la maica noastră Gafiia, în satul Căbeştii, din jumătate de sat a treia parte de sat din vatra satului, din câmp, din pădure şi din tot locul, oricât se va aleage, şi am vândut această a treia parte din jumătate de sat dumisale Onciului staroste, drept optzeci de taleri, la care s-au întâmplat şi Dumitraşco, ginerele dumnealui, şi Dobrenschie din Lucaveţ, şi Condrea vameşul, şi Dobraş şoltuzul din târgul Cernăuţi, şi mulţi oameni buni, şi au fost şi Lupul, ce au fost slugă dumisale Vasilie Zoii, şi Ivanco Diiac: pentru aceia să aibă dum­nealui Onciul aşi face osebit uric de pe acest ispisoc al nostru, pe care Condrea şi Dumitraşco şoltuzul şi alţii şi-au pus peceţile pe această mărturie şi scrisoare a noastră, ca să se ştie. / S-au scris, cu învăţătura noastră. S-au tălmăcit, de pe sârbie, moldoveneaşte de Procopiie Dascălul Gdă (?): I. Uricariu, în cursul anilor leat 7277 Iulie 18, în târgul Cernăuţii”[1].

1772: Recensământul lui Rumeanţev[2], din 1772-1773, înregistrează la Cabinul, moşie răzeşească, „11 – toată suma caselor”, însemnând 8 mazili şi ruptaşi, Grigoraş VOLCINSCHI mazil, Ion BAHATERIŢ ruptaş, Vasilii brat ego, Ştefan LASCHIUCA, Ion bărbieriul, Toma LASTIUCA, Andrieş GORAŞ volintir şi Costaş sin BAHATERIŢ ruptaş, 2 scutelnici ai mazilului VOLCINSCHI, Ion morar şi Ivan sin IURII, şi 1 popă, Ion.

1774: Învecinat şi datând cam din aceleaşi vremuri cu satele Comareşti, Slobozia Comareştilor, Panca, Costeştii, Bobeştii, Broscăuţii Vechi şi Noi, Dracineţ şi Camenca, satul Căbeşti nu figurează ca fiind locuit în evidenţele austriece din anii 1774, 1775 şi 1778, fiind menţionat doar în hotarnica satelor Costeşti, Comareşti, Bobeşti şi Dracineţ din anul 1783.

1789: Cartea de stăpânire din 31 octombrie 1789, menită să se ştie care sunt „moşinaşii sau răzeşii din satul Căbeşti, menţionează, pentru partea de sus a satului, pe părtaşii: Ştefan Lastiuca, îndreptăţit la partea strămoşului Vasile Lastiuca, mai puţin partea vândută, în 4 iunie 1657, lui Crăciun Dumitraşco; Toma Baranovschi, moştenind de la părinţii săi partea cumpărată de la Vasilie Lastiuca, în 1758; Bahatireţ, partea cumpărată de mama sa de la fratele ei, Lupulenco, în 30 august 1719; Mihalachi Criste, cu partea moştenită de la Solomeea, confirmată ei de o carte de judecată din 20 iulie 1763; Grigoraş Ţopa, asupra părţii confirmate cu decret, de Directoriat, în 7 septembrie 1775 şi în 28 iulie 1778.

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Storojineţ – Vaşcăuţi (Târg) pe Ceremuş, Banila rusească pe Ceremuş, Slobozia Banilei, Berbeşti cu Ostra pe Prut, Bobeşti, Ciartoria, Dracineţ, Hliniţa, Căbeşti, Călineşti pe Ceremuş, Carapciu pe Ceremuş, Costeşti, Stăneştii de Sus pe Ceremuş, Stăneştii de Jos (tribunal districtual), Vilaucea, Voloca pe Ceremuş, Zamostie, Zeleneu cu Samsonowka, Pleşniţa”[3].

O somaţie din 1780. „De la genăeralul maior baron Enzenberg, către Ion Bărbierciuc, mazil din Căbeşti. / Fiindcă înalta comisie, care este la Sadogura, m-a înştiinţat că luni, adică la 15 a acestei luni, caliendarul vechi, trebuie să te afli la Sadagura. Drept aceasta, de către administraţie ţi se porunceşte ca, luând carte aceasta, negreşit, luni, dimineaţa, să te afli la Sadagura, la Măria sa general feldmareşal locotenent baron (?), să te meldueşti ca să dai răspuns că ai luat porunca aceasta. / Cernăuţi, 1780 Iulie 13. / Enzenberg, gheneral maior”. „Subscriere cu litere latine: Enzenberg, G. M. In dorso: Ion Bărbierciuc, mazil în Căbeşti. / Documentele de faţă se află în posesiunea părintelui exarh Isidor cavaler de Bărbier din Căbeşti, care a binevoit a ni le pune la dispoziţie, spre publicare”[4].

La Căbeşti funcţiona o şcoală, cu două clase, din 1896[5].

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Căbeşti, comună rurală, districtul Storojineţ, aşezată pe pârâul Cabena, afluent al Hliniţei. Suprafaţa: 9,57 kmp; popu­laţia: 971 locuitori, în majori­tate ruteni de religie gr. or. Prin marginea dreaptă a co­munei, trece şoseaua comunală spre Draceniţa, fiind astfel co­muna în legătură cu drumul principal Storojineţ-Sniatin. Are o şcoală populară şi o biserică parohială, cu hramul „Buna Vestire”. La 1776, aparţinea lui Ion Coleşca şi se afla aci şi un schit, cu 3 călugări, zidit la anul 1748, de ierodiaconul Grigorie Ghervasiu. Populaţia se ocupă cu agri­cultura şi cu creşterea vitelor. Se găsesc 70 cai, 368 vite cor­nute, 39 oi, 173 porci, 58 stupi”[6].

1910: Istoricul „Societăţii mazililor şi răzeşilor din Bucovina”, de Dionis cav. de Bejan, consilier consistorial şi deputat în dieta ţării, scris în cartea „Românii din Bucovina”, care a fost compusă şi  redactată  cu  ocaziunea „Expoziţiunii generale române din 1906”: „În scopul deşteptării naţionale a mazililor şi răzeşilor noştri, s-au ţinut, în decursul ultimilor 6 ani, o adunare constitutivă, 5 adunări generale ordinare, în Cernăuţi, şi mai multe adunări generale extraordinare, la ţară, prin satele răzeşeşti, anume în Nepolocăuţ, Cuciurmic, Broscăuţ, Ropcea, Igeşti, Banila moldovenească, Muşeniţa, Mihalcea, Cabeşti, Voloca pe Ceremuş şi Carapciu pe Ceremuş. În toate locurile acestea, mazilimea şi răzeşimea au întâmpinat stăruinţele societăţii cu mare însufleţire. Afară de adunări generale, s-au mai aranjat în satele amintite, precum şi în Cernăuţi, conveniri sociale şi petreceri poporale, cu succes favorabil, cercetând petrecerile acestea şi răzeşimea din satele învecinate”. „Comunele (răzeşeşti) de categoria 3). sunt: Banila rusască, Ispas, Milie, Vijniţa, Zamostie, Carapciu pe Ceremuş, Vilaucea, Voloca pe Ceremuş, Văscăuţ pe Ceremuş, Staneşti de jos pe Ceremuş, Staneşti de sus pe Ceremuş, Barbeşti, Costeşti, Cabeşti, Comareşti, Panca, Jadova, Nepolocăuţ, Piedecăuţ, Revacăuţ, Berhomet pe Prut, Ivancăuţ, Hliniţa, Valeva, Cuciurmic, Verbăuţ, Horoşăuţi, Boianciuc, Babin, Vasileu, Samuşin, Cincău, Culeuţ şi Repujineţ”[7].

1911, aprile 14: „Jubileu rar. Şi-a serbat jubileul de 70 de ani, în cerc restrâns, familiar, dl Isidor cavaler de Bărbier, exarh şi paroh în Căbeşti. Dl Bărbier e un stâlp puternic al naţiunii noastre şi o podoabă a mazililor noştri”[8].

1911, iulie 6: „în 6 iulie, a ţinut dl deputat Cuparencu, însoţit de vicepreşe­dintele Societăţii Mazililor şi Răzeşilor, dl Dr. Cuparencu, o adu­nare în Căbeşti. La orele 2,00, a sosit un banderiu de călăreţi din Costeşti, cu o muzică care intona „Deşteaptă-te Române” şi toţi mazilii şi răzeşii din Căbeşti şi împrejurime petrecând pe noul lor deputat la localităţile doamnei Aristia de Cuparencu, unde a avut loc adunarea. Aici fu întâmpinat deputatul de dl părinte Teodosie Mardari, după vechiul ojbicei, cu pâine şi sare. Dl Cuparencu mulţămi alegătorilor pentru voturile primite, în 2 aprilie, şi, promiţându-le tot sprijinul său pentru cauza răzăşească, îi îndeamnă pe mazili şi răzeşi să ţie cu sfinţenie la legea şi limba străbună. Te cuprindea un simţ de duioşie, când vedeai cu câtă atenţie şi dragoste, şi unii lăcrămând, ascultau frumoasa vorbire a depu­tatului, care afară de consilierul Bejan, a păşit ca primul deputat român înaintea mazililor din satele înstrăinate”[9].

1911: „Dl inginer Inocenţiu Florea Marian (fiul celebrului folclorist – n. n.) s-a logodit cu domnişoara Olimpia de Barbier, fiica dlui Isidor cavaler de Barbier, exarh şi paroh în Căbeşti”[10].

1914-1918: Au vărsat sânge pentru Bucovina „infanteristul George Bodnariuc, Cabeşti, Regimentul 41, rănit”[11] şi „Nicolai a lui Ioan Tudan, născut în Cabeşti, la 14 septembrie 1867, înrolat fiind în armată, ar fi murit într-un spital din Ungaria, în anul 1916. Din primele luni ale anului 1916, lipseşte orice ştire despre el. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Catinca Tudan, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”[12].

1943: „Se numesc cu titlul definitiv, pe ziua de 1 septembrie 1943[13], următorii învăţători şi învăţătoare: Danciu Marin, comuna Cabeşti, jud. Storojineţ, media 7,41”.

1943: „Tribunalul Storojineţ: Dl Climciuc Alexie, cu domiciliul necunoscut, este citat să se prezinte la acest tribunal, camera Nr. 25, în ziua de 4 martie 1943, ora 8 junmătate, ca pârât în procesulde divorţ, intentat de soţia sa, Claudia Climciuc, prin mama sa Elena Sacalo, din comuna Costeşti, satul Căbeşti, judetul Stororjineţ; cunoscând că, la neurmare, se va proceda conform legii. Nr. 3.027. Dos. Nr. 303/943”[14].

[1] Gazeta Mazililor şi Răzeşilor Bucovineni, Nr. 14, Anul I, 7 iulie 1911, pp. 155, 156

[2] ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 442

[3] Politische und gerichtliche / Organisation / der / im Reichsrathe vertretenen Länder von Öesterreich, Wien 1869. pp. 158-161

[4] Gazeta Mazililor şi Răzeşilor Bucovineni, Nr. 14, Anul I, 7 iulie 1911, p. 156

[5] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 21, 1876 p. 73, 1907 p. 143

[6] Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, p. 53

[7] Gazeta Mazililor şi Răzeşilor bucovineni, Anul I, Nr. 1, bilunar – proprietar şi editor: Prof. Dr. Iancu cav. De Cuparencu; redactor responsabil: Teofil cav de Manescul; tipografia lui E. Kanarski, Cernăuţi, 18 noiembrie 1910, pp. 4-7

[8] Gazeta Mazililor şi Răzeşilor Bucovineni, Nr. 12, Anul I, 25 mai 1911, p. 127

[9] Gazeta Mazililor şi Răzeşilor Bucovineni, Nr. 12, Anul I, 25 mai 1911, p. 124

[10] Gazeta Mazililor şi Răzeşilor Bucovineni, Nr. 14, Anul I, 7 iulie 1911, p. 159

[11] Viaţă Nouă, IV, nr. 164 din 17 octombrie n. 1915, p. 2 – Supliment

[12] Monitorul Bucovinei, Fascicula 9, Cernăuţi 15 martie nou 1921, pp. 98-105

[13] Monitorul Oficial, Nr. 71, 24 martie 1944, pp. 2549-2552

[14] Monitorul Oficial, Nr. 46, 24 februarie 1943, p. 1075