Poemele Deltei: Începutul
aici mereu se-ncheagă începutul
vâslit frumos de păsări călătoare,
iar în adâncuri se aude lutul
vegherilor târziu vizionare
şi te închini cu nuferi în derivă
risipei de lumină ancestrale
de parcă-ai exista deopotrivă
şi ai păşi în desluşiri de cale,
de parcă albatrosul s-ar desprinde
din carnea ta de ţipăt şi prihană
şi depărtări încep să te colinde
să-ţi facă loc şi ţie în icoană
să-ncepi să fii şi să-nţelegi că eşti
aidoma cu apa şi cu lutul
minunilor profund dumnezeieşti,
aici mereu se-ncheagă începutul