pășind pe pragul altei învieri
în viața mea a fost doar o clipită
întreaga viață-a florilor de prun
și stelele din ceruri iar palpită
clipitei lor atunci când mă supun
căci între timp au tot plecat prieteni
și-n urma lor aceleași au rămas
și universul ostenit din cetini
și țipătul din ceruri fără glas
de parcă tot pustiul s-ar prăvale
să-l duc pe suflet până înspre zări,
cobzarul cosmic risipește jale
și nostalgii târzii prin călimări
când înțeleg că nimeni nu regretă
în calmul nou venitei primăveri
că-n univers nimic nu se repetă
pășind pe pragul altei învieri