octombrie-i mereu mironosiță

octombrie-i mereu mironosiță

ce unge răni galactice cu mir

și risipește aur din cosiță

în vremuitul vremilor potir,

eu i-am aprins mesteceni cu migală

drept semn pentru supreme închinări

și-abia am timp să văd că o sfială

se înfiripă-ncet pe lumânări,

în casă plânge vinul și așteaptă,

iar fructele asudă în cămări

căci calea nu le pare-a fi cea dreaptă,

dar le acopăr calm cu înserări

să nu aud cum glasul lor răsună

în lumea cu neliniște pestriță

și-apoi adorm: prieteni, noapte bună,

octombrie-i mereu mironosiță