Neamuri de traistă: Ponta şi Tăriceanu
Într-un cântec, pe care TOY MACHINES nu o să-l cânte vineri, 28 februarie 2014, la concertul din TALCIOCUL CULTURAL al Sucevei, ci, în vară, la Festivalurile Internaţionale Rock în Parc din Bucureşti şi, respectiv, Bucovina Rock Castle, se spune cam aşa: “Urcă-n slavă politrucii, / Să ne ţină loc de ţări, / De n-arunci în ei cu pietre, / Te gonesc în patru zări!”.
*
Cam asta şi este esenţa politichiei româneşti, din aceşti 24 de ani ai democraţie: tot urcă-n slavă politrucii, giraţi de naivitatea noastră încrezătoare, şi ne tot alungă în cele patru zări ale omenirii. Începând cu Iliescu, continuând cu tot jalnicul şirag, până la Băsescu, Boc, Udrea, Ponta, Antonescu şi Tăriceanu, nu mai este loc şi pentru noi, cei mulţi, în ţara strămoşilor noştri. Şi ai lor, fără îndoială, dar ei, în mod sigur, deja s-au dezis de antecesorii lor.
*
N-aş fi crezut, vreodată, că politica poate duce până la decăderile numite Victor Ponta şi Călin Popescu-Tăriceanu. Întotdeauna, am refuzat să cred că omul poate fi şi o dezgustătoare târâtoare, fără dram de demnitate şi de sfinţenie în rătăcirile lui, dinspre naştere, spre naştere. Păcat!