Cântecul pierzaniei: lui Gabriel Cărăbuş
Galaxia cântă, prinsă la edec,
a tot tras istorii molcome-n adânc,
biruind prin treceri cele care trec
rânduite-n traista-i, prinsă la oblânc,
iar în jur adâncul se aşterne-n cupe,
erodând doar forma cupelor finale,
liniştea-i linţoliul, pus ca să astupe
*
Cântul galaxiei, risipit pe cale;
astfel se întrupă cel fără de trup,
răstignit drept suflet numai pe cuvinte,
am văzut pe boltă gurile de lup
bântuind prin beznă, puse să-nspăimânte
ultimele stele, lăcrimate, sus,
şi pierdute-n spaţiu numai de Iisus.