Grigori Vindereu şi legendarul lăutar Ion Badalan
*
Un român bucovinean, născut la Horodnicu de Jos, în 16 septembrie 1884, pe nume Calistrat Şotropa, autor al unui „Dicţionar român-german şi german român al limbii române oficiale” pentru uzul funcţionarilor, şi al unei „Gramatici a limbii române”, lucrată împreună cu Valeriu Grecu, a scos, la Cernăuţi, în cadrul Bibliotecii muzicale “Muza română”, care apărea distinct în multe oraşe româneşti din cele trei imperii, inclusiv la Blaj, la Sibiu, la Caransebeş, dar cea din Cernăuţi era alta decât cele pe care le caută cu erudiţie ştiinţifică doctorii în etnomuzicologie şi în folclor ai Centrului Cultural “Bucovina” (deh!, doctori, dar net cultura!), o puzderie de tipărituri, în care zace uitat şi repertoriul lui Grigori Vindereu.
*
Ştiu, de ani şi ani, că lui Vindereu i s-au publicat partiturile cântecelor „Hora Rădăuţilor”, „Câte flori pe Dorna-n sus”, „Arcanul”, „Corăghiasca”, „Hora Dornenilor”, „Hora Gura Sucevii”, “Hora lui Grigore” etc. – precum stipulează suficientele noastre dicţionare şi enciclopedii, dar melodiile acestea au rămas pierdute în hăul minţilor celor care sunt plătiţi ca să le descopere, cu spor salarial de doctorat – desigur, dar care confundă Cernăuţii cu Blajul şi bat câmpii prin “reviste ştiinţifice de specialitate”.
*
*
Primind, prin cumpărare, astăzi – după 11 ani de căutări, 119 numere din “Muza română”, editată, la Cernăuţi, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, de Calistrat Şotropa, am conversat, în sfârşit, pe îndelete, cu minunatul Grigori Vindereu (l-am rugat pe Răzvan Mitoceanu să-mi fredoneze după partituri), apoi am avut uriaşa surpriză de a afla că un lăutar legendar, născut tot în Horodnicu de Jos, şi-a văzut memoria spulberată definitiv de către folcloroşii festivalişti şi de nulităţile cu doctorate, care iau salarii nemeritate de la Centrul Cultural “Bucovina”. Este vorba de lăutarul:
*
*
Am, desigur, şi cântecul popular “Barbu, lăutarul”, care diferă de cel compus de Flechtenmacher, pe care îl ştiţi, am şi varianta lui Batalan sau Badalan la “Câte flori pe Dorna-n sus” (diferă doar repetarea refrenelor, faţă de cântecul lui Grigori Vindereu), dar am şi o horă şi mai interesantă, din punctul meu de vedere, numită “Hora lui Traian”, lăutarul mărturisindu-i cu sinceritate lui Calistrat Şotropa că:
*
*
Precizând că partiturile cernăuţene ale Bibliotecii muzicale naţionale “Muza Română” se tipăreau la tipografia de note muzicale F. Hanicki, am decis, tot astăzi, împreună cu Petrică Oloieru şi Răzvan Mitoceanu, să fonotecăm video şi audio toate piesele publicate de Şotropa, dar fără să le publicăm, ci doar ca să le putem asculta noi, “Zicălaşii”, în ceasurile în care avem nevoie de tămăduiri şi pentru sufletele noastre.
*