În mocirla pe care o numim viaţă, doar cântecul…

*

Evenimentul rock din 7-9 aprilie 2017, de la Cluj-Napoca, mă obligă să observ că doar trupele “Theory of mind” şi “Autumn Hotel” încă nu au cântat la “Bucovina Rock Castle” şi, din păcate nu o vor face nici în acest an, ediţia celor “7 ani de acasă” fiind lucrată. Oraşul lui Emil Boc este capitala incontestabilă a rockului românesc, iar trupele care cântă la Cluj Napoca dobândesc, mereu şi mereu, certificatul de profesionism în artă. De asta urmăresc, întotdeauna cu atenţie, ce se întâmplă acolo. În fond, dacă vrei să trăieşti cu adevărat, trebuie să înveţi în fiecare clipă şi de la toţi viii vii. Doar prostia trebuie ignorată. Pentru că pute şi otrăveşte.

*

Aici, în Bucovina, am dat o raită prin trecut. Împreună cu nişte prieteni tineri, care ar putea să-mi fie copii. Cu Ionuţ Chitic, cu Adrian Pulpă, cu Narcis Rotaru, cu Răzvan Mitoceanu şi cu Petrică Oloieru. Şi, desigur, cu nişte colegi ai trudei noastre de fiecare zi. Aşa obişnuiesc eu să exist: ba în trecut, ba în viitorime şi, din ce în ce mai rar, în prezent.

*

*

În mocirla pe care o numim viaţă, doar cântecul înseamnă închinăciune. Şi tare mi-i drag să mă închin bunului Dumnezeu, cu sufletul fir de praf pe aripa cântecului.