din viaţă, doar din viaţă înspre viaţă

*

din clipa asta muşcă-nfometat

ca dintr-un fruct cu însuşiri buimace,

ca dintr-un adevăr ce ţi s-a dat

ca să-ţi nutrească sufletul cu pace,

nimic nu poate clipa s-o despoaie

de aura ei cosmică deplină:

chiar nu observi cum franjurii de ploaie

doar urmelor clipitei se închină,

*

chiar nu auzi cum ziua însorită

se face şal pe umerii ei calzi

şi câte veşnicii în ea palpită

ca într-o mare-n care să te scalzi?,

iubeşte clipa, cânt-o şi trăieşte

miracolul ei calm, cuprinzător,

şi care cu răbdare îţi vesteşte

că doar prin clipă eşti nemuritor,

 *

te duci cu ea, călătoreşti prin spaţii

şi alte lumi în cale-i se răsfaţă

cât mai e timp în ceruri de migraţii

din viaţă, doar din viaţă înspre viaţă