când cuiele mă urcă iar pe cruce

*

doar primăvara mi-a şoptit poveşti

de care să-mi aduc mereu aminte

şi să te-ajut să afli cine eşti

când mugurii vor lăstări cuvinte

şi când va fi în cer şi pe pământ

să se reverse cosmic împăcarea

prin firul ierbii fremătând în vânt

şi-ademenind în cântec depărtarea,

*

doar primăvara astăzi mai contează

şi o aud în crengi cum se răsfaţă

ca o fecioară care îşi visează

destinul ferecat frumos în viaţă

şi te aseamăn ei fiindcă mi-e bine

înfăşurat în verbe şi lumină

când tot aud cum picură prin tine

o primăvară cosmică, deplină,

 *

doar primăvara cu contururi nude

de suflet tot încearcă să mă-apuce,

deşi din depărtare se aude

când cuiele mă urcă iar pe cruce