de-o vreme-s doar un festival de rock

*

de-o vreme-s doar un festival de rock,

iar zilele mă mustră în tăcere

când vetrele în mine-s fără foc

şi lunecă aiurea şi stinghere

căci m-am lăsat din nou bătut în cuie

pe zarea-n care suferă ghitare,

iar cântecul lor sacru încă nu e

decât ecou de păsări călătoare

 *

şi-l tot aud, când unii zvârl cu pietre

doar înspre el şi nimeresc în mine

însângerând în suflet stinse vetre

ca să le simtă sufletul străine,

când eu îngenunchez sub o clipită

ca să o rog şi să îi cer dreptate,

căci numai clipa poate să admită

intrarea unui cântec în cetate,

 *

dar mult prea des se-mpotriveşte clipa,

iar cântecul, vânat de nenoroc,

prin mine mai răneşte cu aripa;

de-o vreme-s doar un festival de rock