Intoleranţa pătimaşă, un specific bucovinean | Dragusanul.ro

Intoleranţa pătimaşă, un specific bucovinean

Fotografie de Sorin Onisor

*

O splendidă fotografie, realizată de domnul Sorin Onişor, pe care o puteţi admira şi în preluarea pe care am făcut-o, a avut parte de comentarii entuziaste şi ca artă fotografică, dar şi ca metaforă pentru Bucovina. Mulţi dintre cei care au avut ceva de spus şi care trăiesc Bucovina cu toţi porii nu au aflat cele mai inspirate cuvinte în a-şi exprima dragostea faţă de această provincie românească, în care frumuseţea diversităţii şi armoniei geografice întrece cu mult frumuseţea celebrelor mănăstiri (multe dintre ele nu ale ctitorilor de odinioară, ci ale arhitectului vienez Romstorfer, care a construit pe ruine, după ce a defrişat arinişurile din interioare, inclusiv la Putna), o frumuseţe geografică uimitoare şi faţă de care noi nu avem nici un merit, dar care l-a obligat pe un poet chinez să exclame, în 1990: „Bucovina este puţin mai frumoasă decât raiul pe care şi-l imaginează chinezii!”.

*

O poetesă germană, Swantje Lichtenstein, profesor universitar la Duseldorf, îmi spunea, în urmă cu vreo câţiva ani, că Bucovina este mai frumoasă decât Elveţia, pentru că munţii Elveţiei au răceala şi înstrăinarea solemnă a construcţiilor catolice, pe când munţii Bucovinei au intimitatea lină a construcţiilor ortodoxe.

*

De regulă, chiar şi atunci când folosesc metafore, poeţii argumentează. Trăitorii de frumos nu caută argumente, ci doar exclamă cu sinceritate. Iar sinceritatea trăitorilor de Bucovina, care au descifrat în fotografia domnului Sorin Onişor (cred că şi a Alinei Onişor – fetiţă, soţie, surioară?) o extraordinară metaforă a Bucovinei a enervat pe unii, care au ripostat intolerant cu barbarii lexicale de genul „Sunteţi tâmpiţi? Cum să fie Bucovina mănăstirilor o Elveţie în miniatură?”. De regulă, intoleranţa ascunde o crasă lipsă de informaţie banală, nu doar de cultură. Iar chestia asta am priceput-o, citind şi copiind, pentru plănuita carte cu mărturii despre Bucovina din vechea presă românească, despre alegerile din 1870 din Suceava, primele în care, ca şi acum, se înfruntau două partide: „Besediştii” (să ne trăiţi, pesediştilor!) şi „progresiştii”, românii, în orgoliul intoleranţei lor naţionale simţindu-se reprezentaţi de un armean, ministru imperial, cealaltă candidatură fiind a casierului prefecturii, care purta un nume românesc, Stare, dar care, pentru că a avut câştig de cauză în faţa alegătorilor, a avut parte de taman aceeaşi intoleranţă a barbariilor lexicale ca şi Bucovina din sufletul onora dintre noi, pe care numai prostia nu o poate accepta. Ştiu, Bucovina este doar ceea ce este, dar de ce nu am avea dreptul să o transformăm în propria noastră utopie, în speranţă şi mângâiere?

*

Iată materialul „Suceava, în 24 iulie 1870 – Alegerea de ablegat pentru dieta din Bocovina”, în care puteţi identifica şi partizanatul-entuziasmul excesiv, dar şi diametralul demolator:

 *

Conform legii electorale, trimite fiecare oraş un ablegat Ia dieta bucovineană; pentru Suceava fu determinată ziua de 15 iulie ca ziua de alegere. De obicei, se întâmplau astfel de alegeri fără zgomot, fără de partide, cu unu cuvânt, în unanimitate. De astă dată, Suceava deveni focarul agitaţiilor celor mai vii. „Besediştii”, cu programele şi candidaţii lor, pe de o parte, şi aşa-numiţii progresişti, cu steagul lor de a ferici popoarele, pe de altă parte, inundaseră paşnica Suceava; străzile, mahalalele, birturile, chiar şi bordeiele furnicau de oameni; în tot locul predica fiecare „evanghelia” sa. Şi care fu rezultatul?

*

Co-înţelegerea ce domnea, mai înainte, între alegători s-a conturbat, amiciţia între alegătorii de diferite naţionalităţi a dispărut, cauza s-a încurcat, iar partidele luptau unul contra celuilalt, cu vehemenţă pătimaşă. În astfel de împrejurări, românii, obişnuiţi a lupta pentru alegerea unui bărbat al lor, îşi înduplecară puterile spre nimicirea răutăcioaselor tendinţe ale celor de alt soi şi, câştigând, de partea lor, pe armenii orientali şi minoritatea nemţilor, votară pentru Alexandru baron Petrino, ministrul împărătesc (Petrino era armean, dar opţiunea noastră este, în mod tradiţional, „naţională” şi „patriotică” – n. n.).

*

Însufleţirea şi interesarea pentru alegerea candidatului naţional a fost nespusă; până şi morboşii cereau a fi purtaţi la locul alegerii, ca să voteze, şi ologii se târâiau, cu cârje, şi toţi votau, cu entuziasm, pentru candidatul naţional.

*

Progresiştii, din a lor parte, încă lucrau, din răsputeri, pentru candidatul lor, ce era, mai întâi Stochera, mai apoi, Stare. Avocatul Cochanovschi îşi are merite mai mari în sprijinirea candidaturii acestora; în zelul lui cel mare, pentru cauza favoriţilor săi, a mers până la a ruga pe români, în numele lui Dumnezeu, ca să nu cerce a vota pentru altul, decât pentru Stochera sau Stare.

*

Aici avem să însemnăm că împiedicarea alegerii candidaţilor naţionali, în toată Bucovina, a fost – din locuri mai înalte, de bună-seamă – încredinţată agenţilor secreţi. În calitatea aceasta funcţiona, în Suceava, Morvitzari, un avocat tânăr, care, cu ocazia unei adunări de alegatori, arătă următoarea deviză a programului progresiştilor: „Nici Alexandru Petrino, nici oricare alt român să nu se aleagă de ablegat la dietă!”. Această declaraţie displăcu forte românilor, dar supără, în câtva, şi pe contrarii noştri politici. Deşi, cum arătarăm mai sus, purtarea românilor a corespuns cauzei şi importanţei ei pentru interesele noastre, totuşi, cu părere de rău, trebuie să încunoştinţăm că, în lupta aceasta, uneltirile şi procedeele nedrepte ale contrarilor ne-au făcut să cădem şi să învingă candidatul progresist, Stare.

*

Cauzele mai de căpetenie ale căderii noastre au fost: a). Compunerea listelor de alegători de către un client al candidatului Stare, adică de Loffal, casier orăşenesc, care, spre a asigura progresiştilor majoritatea, incluse ca alegători pe toţi sacagii, ruptoşii şi birtaşii evrei, lăsând neincluşi în listă mai a treia parte de români şi armeni; b) Voturile evreilor, fără excepţie pentru Stare, căci aşa le comanda rabinul din Sadagura, ce este venerat de dânşii ca semizeu; c) Poziţia lui Stare, ca amploiat la căpitanatul Sucevei, ce o exploată în favoarea alegerii sale; d) Coruperea masei alegătorilor cu bani, ce e secret public în Suceava; e) Presiunea ce o făcu Stare asupra simbriaşilor săi numeroşi, chiar şi în faţa comisiunii.

*

Discreţia nu ne permite a înşira şi alte mijloace, prin care-şi asigură alegerea Stare, candidatul progresiştilor. Majoritatea neînsemnată de voturi, stoarsă în modul cel mai neomenos, nu dovedeşte învingere splendidă şi cu plăcere constatăm că naţionaliştii noştri nu-i dăduseră nici unu vot. Stare are se mulţumească numai abuzurilor, intrigilor, corupţiei şi evreilor că a fost ales. Să-i fie de bine! S-a pus pe doaga lui Schönbach.

*

Contra acestei alegeri nedrepte, s-a făcut, deja, protest la dietă şi nu ne îndoim că, cercându-se protocolul alegerii, cererii noastre pentru anularea alegerii i se va da auz / G. O. (Albina, Anul V, nr. 63, duminică 26 iulie / 7 august 1870).