Cântecul mestecenilor: lui Mihai Creţeanu
Mestecenii abia îmi intră-n casă,
iar eu nici nu apuc să torn în cupe,
hotarul dintre noi greoi se lasă,
aud cum cântul literele-şi rupe,
iau doar o cupă şi-o închin ocultă,
*
Cupa e goală cum e veşnicia,
râd numai eu, mestecenii ascultă
eternităţi ce-şi surpă temelia
ţipând uşor ca pasărea pe mare,
elegiaca pasăre de vânt
adesea-n răstigniri pe depărtare,
nicicând cenuşa ultimului cânt
uitat ca un balast în fiecare.