Uncategorized | Dragusanul.ro - Part 10

Poezia christică, la români: Moartea lui Iuda

Durer, Iisus sub cruce - Universul literar, 1927

Durer, Iisus sub cruce – Universul literar, 1927

*

Şi, aruncând argintii în templu, se depărtă, şi, mergând, se spânzură.

                                                                                            Matei 27. S.

 *

Sub cruce Domnu-şi înnoieşte truda

În drum spre Golgotha, bătut de bice;

Din răni şiroaie roşi-ncep să pice…

Departe, în grădină, plânge Iuda.

*

…Mai sus se-nalţă crucea suferinţii

Iar Golgotha de răcnete răsună…

Lumina zilei gata-i să apună,

Şi-n templu Iuda azvârli argintii.

*

Se-ntoarce iar pe căile căinţii

Şi-aleargă frânt de remuşcare…

Voind să pună capăt suferinţii,

*

În ştreang, în cea din urmă frământare,

Atârnă Iuda-n crengile grădinii…

Şi-n taina nopţii-l plânseră măslinii.

 *

Em. C. PASCULESCU-ORLEA

* 

(Universul literar, Anul XLIII, No. 17, 24 aprilie 1927, p. 258)


Se cere cenzură pentru site-ul dragusanul.ro

Aprobarea Licitatiei detaliu

*

Organizatoarea licitaţiilor de atribuire de publicitate a Consiliului Judeţean Suceava, distinsa doamnă director Mihaela-Elena Beldiman a Direcţiei generale organizare, resurse umane şi achiziţii publice, şi câştigătorul obişnuit al acestor licitaţii portret robot, la fel de distinsul domn neziarist şi nejurnalist Tiberiu-George Beldiman s-au adresat Judecătoriei Suceava, cerând o ordonanţă prezidenţială pentru acest site, prin “obligarea pârâtului la încetarea, cu titlu provizoriu, a publicării materialelor privind persoana reclamanţilor, până la judecarea definitivă a cererii de chemare în judecată introdusă împotriva pârâtului“. Adică vor să mă apere stimaţii şi onorabilii de dumnealor de săvârşirea unei infracţiuni în formă continuată. Dacă ar fi vorba de o infracţiune, adică de calomnii, de insulte şi de atacuri la persoane. Dar nu-i vorba de aşa-ceva.

*

În 2014, când doamna era ceea ce încă este, iar domnul – consilier judeţean, doamna, ca şefă a direcţiei de etc. şi achiziţii publice a mai organizat o licitaţie de încredinţare de publicitate. Fiind consilier judeţean, domnul Tiberiu-George Beldiman intra în conflict de interese, dacă îşi punea firma, din declaraţia sa de avere, dar şi din declaraţia doamnei, să participe la licitaţie. Dar cum să piardă dumnealor o şesime din mai bine de trei miliarde şi jumătate, când se poate, la îngrămădeală asociativă, să înşfaci vreo şase sute milioane, care prind tare bine în astfel de vremuri?

*

2014 raport evaluare 2

*

Şi a participat, şi a câştigat. Precum se vede mai sus. Încă nu dorea totul pentru sine, precum în 2015, ci se asociase cu cinci parteneri media şi se mulţumea cu o şesime care, brusc şi instantaneu (sic!) i-au sporit cifra de afaceri şi profitul firmei:

*

2014 profi peste 40.000 lei

*

Cu 409 milioane şi ceva profit de-a moaca, parcă altfel te simţi şi începi să ţii la imaginea ta, care musai cu paralele amărăşteanului de Drăguşanul trebuie spălată, deşi şi-au mânjit-o singuri şi reciproc stimaţii şi onoraţii doamnă şi domn Beldiman. Vă închipuiţi că profitul ăsta figurează în declaraţiile de avere pe 2015 ale doamnei şi domnului Beldiman? Bineînţeles că nu, deşi pârdalnicele alea de declaraţii încep cu “cunoscând prevederile art 292 din Codul penal privind falsul în declaraţii, declar pe proprie răspundere” şi se încheie cu “prezenta declaraţie consituie act public şi răspund potrivit legii penale pentru inexactitatea sau caracterul incomplet al datelor menţionate“.

*

Doar pentru că veni vorba: în declaraţia de avere din 14.05. 2013, din care am copiat avertizările de mai sus, distinsa doamnă Mihaela-Elena Beldiman declara, pentru soţul domniei sale, 63.442 lei “dividete” de la SC Financial Consulting”, dar uita să-şi treacă în declaraţie firma FC Training & Consulting Group, în care băgase aproape un miliard jumătate, în anul anterior şi în cel care avea să urmeze (număraţi dumneavoastră falsurile în declaraţii!).

*

Domnul Tiberiu-George Beldiman nu a uitat firma, în care cică ar fi investit 131.000 lei (un miliard şi trei sute de milioane?), şi nici divindentele. Dar se pot lua dividente anuale de peste 630 de milioane lei, fără să fi investit un minimum de 5.000 euro, care valorau doar vreo 225 milioane? Dacă nu, unde e Financial Colsuntingul de prin declaraţiile de avere? Întrebarea e retorică şi o voi lămuri după procesul din 18 februarie. Până atunci, gură slobodă!


Slugile public bugetate ale Mihaelei Beldiman

Decizia

*

Pentru că am îndrăznit să denunţ şutirea publicităţii Consiliului Judeţean Suceava – între 50.000 şi 120.000 euro, bani publici, în trei luni de zile – de către Mihaela Beldiman & Co, cetăţeanca organizatoare a licitaţiei de încredinţare a banului obştesc propriilor ei firme, din care una trecută şi în declaraţia de avere, exact în clipa în care arendaşa Consiliului Judeţean Suceava se şi vedea cu bănetul necuvenit în poale, urmând să ceară respectarea contractului în faţa instanţelor, slugile judeţean bugetate ale cetăţencei Beldiman se pun cu satârul pe mine. Nu-i bai, cum nu-i bai că, pentru slugile bugetare ale arendaşei Beldiman, nici Codul Muncii, cu prevederile lui, nu contează, aşa că se adună mulţi slugoi înnăscuţi, ca să nu răspundă nimeni şi mă sancţionează cu avertisment scris pentru critici la adresa Consiliului Judeţean Suceava şi a Centrului Cultural “Bucovina”, instituţii cărora, prin tot ce am făcut în ultimul deceniu, numai câştiguri de prestigiu şi de imagine le-am adus. Aşa că nu am să contest duplicitatea  slugoioasă din imaginea scanată de mai sus, pentru că Nicolae Iorga a avut dreptate, în 14 septembrie 1914, când scria că “românul bucovinean a ajuns cea mai prudentă, precaută şi timidă făptură omenească de pe lume. I se pare că şi pietrele pe care calcă îl spionează şi îl trec la răboj”.

*

Dacă ăsta e preţul ca soţia organizatoare şi soţul câştigător de licitaţie să nu înşface, dintr-un singur tun, cu firmele lor, în jur de o sută de mii de euro din bugetul Consiliului Judeţean Suceava – bani care sunt publici, nu ai celor care îi toacă după bunul lor cherem, nu-i bai, daţi-mi avertismente scrise, mândri pui de dihor bucovineni!

*

Doar un lucru ţin morţiş să-l precizez: nici un învârtit în funcţii (concursurile de angajări tot cetăţeanca Mihaela Beldiman le coordonează) nu înseamnă Consiliul Jureţean sau Centrul Cultural “Bucovina”, iar a critica năravuri, abuzuri, prostie, suficienţă, licitaţii trucate, bani publici furaţi şi alte astfel de tare omeneşti nu înseamnă nicidecum atacarea acestor instituţii, ci apărarea demnităţii şi prestigiului lor, pentru că eu le trăiesc drept Temple şi tocmai de aceea încerc să le tot apăr de şobolani.

*

Dovezi: de la monumentul Eroului Bucovinei, de la Stroieşti, până la Festivalul “Bucovina Rock Castle”, eu doar asta am făcut: am adus respect şi spor de imagine şi pentru Consiliul Judeţean Suceava, şi pentru Centrul Cultural “Bucovina”. Şi asta am să fac mereu  – citatul lui Iorga l-am avut la îndemână, pentru că, din pricina piedicilor puse de slugile bugetare ale cetăţencei Beldiman, am luat concediu, ca să pot lucra, câte 16 ore pe zi, “1914-1918: Bucovina şi suferinţele ei”, adică o recuperare de memorie obştească bucovineană care lipseşte cu desăvârşire. Iar fără memorie şi cultură, noi, românii, nu suntem decât nişte biete sfetco-covaşe. Chiar dacă bucovinene.


Bucovina Rock Castle, în ilegalitate

Doru Popovici, prezentându-şi idolul: JAN AKKERMAN

Doru Popovici, prezentându-şi idolul: JAN AKKERMAN

*

Astăzi, Doru Popovici, presat de liceenii săi, m-a sunat, ca să mă întrebe de Bucovina Rock Castle 2016, festival despre care nu mai știu nimic, pentru că nu sunt lăsat să știu, de când Centrul Cultural Bucovina e la cheremul mardeiașilor Mihaelei Beldiman, care, practic, m-au obligat, cu hărțuirile lor, să plec în concediu de odihnă, ca să pot scrie cele două cărți, prevăzute de programul cultural pe 2016, Bucovina și suferințele ei, în primul război mondial și, respectiv, Bucovina, între Holocaust și Eroism Umanitar. Nu-i vorbă, că și din concediu aș putea coordona primele etape ale festivalului, dar ar trebui să mă bazez pe un buget și pe o mobilitate individuală, pe care nu mă mai pot baza, de când am compărut în fața Inchiziției de Etică, Disciplină și Incultură, condusă de mâna dreaptă a lui Nechifor, Doru Sârghe, căruia nu am ce-i reproșa. Un proiect, adresat Consiliului Municipal Suceava, pe care mi l-au cerut consilierii liberali, majoritari în Consiliu și care vor să prevadă, în bugetul pe 2016 al Primăriei Suceava, o însemnată contribuție pentru Bucovina Rock Castle, zace uitat în sertarul biroului managerului Viorel Varvaroi, în vreme ce directorul Călin Brăteanu trage sfori, că de ce să mă ocup eu de muzică, în condițiile în care instituția are angajați șapte specialiști în muzică, specialiști care nu au ce face. Și are dreptate Călin Brăteanu, dar numai oblu și pieziș, specialiștii lui tocând frunze la câini fie din lehamite, fie din mediocritate. I-am oprit eu să caute și să scoată la iveală muzica medievală românească sau să întemeieze un festival de rock de să crape rânza în sfetcu, beldiman & covașă? Care încă mai grohăie împotriva moftului unui plod de la Cluj, adică fiul meu, Andi, iar cum beldiman & covașă au pus frâul pe Varvaroi atât de strâns, încât parcă vă și văd, la vară, prieteni, extaziați de rock-ul trupei Record și al altora de același calibru.

*

În vreme ce, la Cluj-Napoca, copiii mei, Mihnea Blidariu și Andi Drăgușanul negociază, deja, pentru festivalul de rock din Cluj-Napoca, cu trupe din lume care costă, fiecare în parte, mai mult decât întreg bugetul Bucovina Rock Castle, iar celălalt copil al meu (nu vă meargă mintea la prostii, că pe Mihnea și pe Lucy doar i-am adoptat), Lucian Francisc Csibi (Relative), concepe tricouri, sigle, benere, meșuri, site și ce mai trebuie, la Suceava au pus vremelnicii zbiri birocrația pe mine și nu mă mai pot implica în nimic. Dacă pierd luna ianuarie, cea în care putem stabili noi traseul de peste an al trupelor foarte bune de prin Europa, la vară aș păți ca Nechifor cu Smokey și s-ar face praf și pulbere festivalul.

*
Materialul care a pus pe jar tineretul Sucevei

Materialul care a pus pe jar tineretul Sucevei

*

Mai adineaori, am văzut peste o mie de laicuri, întru susținerea Festivalului Bucovina Rock Castle (am născocit acest titlu ca pe un joc de cuvinte, în traducere însemnând și Cetatea Rock Bucovina, dar și Cetatea de Piatră a Bucovinei) la un articol, postat pe acest site, în care povesteam despre agresiunea devastatoare a beldimanilor împotriva faptelor de cultură pe care eu le-am întemeiat și dus, cu încrâncenare, mai departe, Știu că supraviețuirea festivalului poate deveni o temă de sfadă electorală, în curând, și tocmai de aceea țin să precizez că, dacă pe durata concediului meu de odhnă pe 2015, adică până în 15 februarie, nu negociem cu trupele, ratăm ediția Bucovina Rock Castle din acest an, oricâtă bunăvoință vor avea, în august, viitorii președinte de Consiliu Județean și primar de Suceava, în cazul că, în județul și în orașul nostru, somnul națiunii, care naște monștri, nu-i va păstra tot pe ăștia, care ne-au cam adus la sapă de lemn. Copiii mei de la Cluj Napoca, Mihnea, Andi și Lucy, deși au de organizat un mare festival în municipiul lor (și mai au solicitări, despre care vă voi vorbi la timpul lor), pentru că se simt frați și cu tinerii care susțin festivalul sucevean, îmi tot cer să lupt, ca în fiecare an, până la capăt. Din păcate, am îmbătrânit, iar prostia elitelor mă scârbește atât de copleșitor, încât sunt pe cale să pun armele jos. Ca oricare Mercenar Negru, care ajunge să înțeleagă, în cele din urmă, că toate nu-s decât deșertăciune…


“Uitarea stăruie să se aşeze peste numele lui”

Gherasim

*

La 10 februarie a. c. (1943 – n. n.), s-au împlinit 10 ani de când Vasile Gherasim şi-a luat, pentru totdeauna, rămas bun de la pu­ţinii şi sincerii săi prieteni, care-l păstrează încă statornic şi cald într-un colţ al inimii lor. S-a stins în plină maturitate, la numai 40 de ani împliniţi de vârstă. Deşi nu s-a scurs, de atunci, decât o decadă, totuşi uitarea stăruie să se aşeze peste nu­mele lui.

*

Vasile Gherasim a apărut pe orizontul literelor bucovinene la un moment foarte neprielnic şi la o răscruce critică a împrejurărilor. El intră în câmpul scrisului bucovinean la 1918, când spiritele de aici şi de pretutindeni erau preocupate de politică şi de alte îndeletniciri mai practice, şi dispare după 1930, când îşi face zgomotos apariţia în literatura bucovineană prima generaţie de scriitori, ieşită din şcoala românească a acestei provincii. Vasile Gherasim şi George Voievidca sunt cei dintâi poeţi bucovineni apăruţi după Unire, ei sunt aceia care, la un moment dat, atunci când amuţise glasul de trubadur al vechii generaţii bucovinene şi încă nu începuse să cânte noua generaţie, sunt singurii poeţi care constituie puntea tradiţiei dintre Bucovina austriacă (politiceşte!) şi Bucovina românească. Ei sunt aceia care trec steagul literar al acestei generaţii către generaţia nouă.

*

Anul 1918 este pragul care desparte distinct, în Bucovina, două epoci istorice, aşa că Vasile Gherasim nu este acceptat nici de istoria de până în 1918 – pentru că nu scrisese nimic până atunci –, nici de istoria de după 1930, când el încetase să mai scrie. Astfel, Gherasim s-a stins în indiferenţa generală, iar antologiile literaturii bucovinene – cu excepţia celei scoase de subsemnatul în 1939 – îl trec vinovat sub tă­cere. Doar secţia cernăuţeană a Ligii culturale, pe care a con­dus-o, în calitate de preşedinte, în ultimii nouă ani ai vieţii, i-a înveşnicit, în parte, memoria, publicându-i, în 1934, cu pioasa strădanie a cuiva, care a ţinut să rămână anonim, poeziile, în colecţia „Iconar”.

*

Restul scrierilor sale literare, nuvele si schiţe, pe lângă atâtea articole de filosofie, istorie literară etc., au rămas înmormântate prin cele reviste cernăuţene (Poporul, Gazeta po­porului, Spectatorul, Şcoala, Voinţa şcoalei, Codrul Cosminului etc.) şi numai incidental şi foarte puţine, şi în câteva revi­ste, în afara graniţelor Bucovinei.

*

Epaminonda Bucevschi - Nănăşica

Epaminonda Bucevschi – Nănăşica

*

Oricât de scurtă i-a fost viaţa, totuşi bogată i-a fost activitatea. Trec peste activitatea lui de profesor secundar şi de suplinitor al unei catedre universitare, care îi revenea de drept şi care i-a fost statornic şi meschin refuzată de invidia politică, trec peste activitatea lui de preşedinte al Ligii culturale din Cernăuţi, de care perioadă se leagă ridicarea bustului lui Eminescu, în grădina „Arboroasa”, şi mă opresc la activitatea lui publicistică.

*

Gherasim a scris mult, foarte mult: a scris articole şi studii filosofice, în care caută să dibuiască spinoasa cale înspre o filosofie românească, el a scris studii pedagogice şi articole de istorie literară. L-au preocupat diferite aspecte ale istoriei literare, l-a preocupat mai ales fenomenul Eminescu. Dacă atâţia alţii şi-au legat numele de Eminescu prin simple îngăimări stilistice, Gherasim l-a pătruns adânc, l-a înţeles şi ni l-a tălmăcit. În două direcţii ale studiilor eminesciene şi-a câştigat merite deosebite: prin cercetări în satul Eminovicienilor din Bucovina, Gherasim a stabilit, odată pentru totdeauna, în ciuda atâtor teorii care de care mai extravagante, originea românească a lui Eminescu, şi, al doilea, prin alte studii temeinice, ni-l prezintă pe Eminescu, împotriva atâtor teorii contrare, ca poet optimist, preocupat în largă măsură de toate problemele care agitau spiritele româneşti din acea vreme.

*

Pe lângă filosof, pedagog şi istoric literar, Gherasim a fost şi poet, poet în adevăratul înţeles al cuvântului. Cine l-a cunoscut şi cine vede chipul lui Gherasim, nu poate să nu fie izbit de oarecare asemănare între el şi Eminescu. Această apropiere nu este numai incidentală. Dacă, vorba Latinului, ne este permis de a compara lucrurile mari cu cele mici, între Gherasim şi Eminescu nu este asemănarea numai de înfăţişare, ci şi în opera lor.

Găsim, în poezia lui Gherasim, aceeaşi dragoste de natură:

*

„Bătrâne codru-ţi zic: rămâi cu bine,

Eu azi mă duc în lumi străine ţie

Şi frunza ta se face aurie –

Încet, încet şi ţie toamna-ţi vine“

(Rămâi cu bine),

*

întâlnim aceeaşi dragoste pentru femeie, acelaşi suflet chinuit de suferinţa omenească, aceeaşi înclinare statornică înspre reflexivitate, deci, cum se spune curent, teme eminesciene, care, în genere, sunt tot atâta de bine teme ale poeziei de pretutindeni şi de totdeauna, ceea ce nu înseamnă, însă, că Gherasim a fost unul din imitatorii de duzină ai lui Eminescu, cum îi întâlnim în literatura noastră.

Această asemănare de teme se datoreşte soartei lor aproape identice, temperamentului lor comun şi preocupărilor egale în viaţă. Ca şi Eminescu, Gherasim a dus aceeaşi viaţă de zbucium, care se stinge la 40 de ani, ca şi dânsul, poetul nostru a cântat aceleaşi motive de inspiraţie – natura şi femeia – a fost frământat de aceleaşi probleme eminesciene.

*

„La ce-i făcută viaţa, moartea, dorul?“ (Vorbe, vorbe, vorbe), se întreabă şi Gherasim, pentru a ajunge la aceeaşi concluzie: „Doar vis e viaţa ce-ntrerupe somnul nefiinţei“ (Către Poezis…) şi, mai ales, îi caracterizează pe amândoi aceeaşi fire înclinată spre meditaţie, spre reflexivitate.

Totuşi, între Eminescu şi Gherasim există o mare deosebire în ceea ce priveşte atitudinea lor faţă de viaţă: pe când Eminescu, atât de des şi crunt dezamăgit de viaţă, îi arată tot dispreţul, râvnind nirvanic „setea liniştii eterne“, Gherasim cântă viaţa, este, prin excelenţă, poetul elanului de viaţă, ca şi Cerna.

Ce-i spune sufletul?

 *

„Iubeşte-adânc viaţa nesfârşită,

Psalmodiază-i imn de bucurie!

Iară iubirea, din etern simţită,

O rugăciune de-nălţare fie!“

(Vecernie).

 *

„Nu mor, chiar cruci la capul meu de pun“ (Vorbe, vorbe, vorbe), sfidează el, plin de soare, moartea. Un cărbune din soare căzu pe pământ şi-l însufleţi: „Iar un cărbune arzător căzu / Şi-n lutul meu“ (Devenire) şi, de atunci, toată viaţa-i e plină de soare.

 *

„În plânsul meu dintâi strigat-am soare

Şi soare fost-a gândul meu dintâi.

Şi soare am văzut în ochii tăi,

Spre el mă avântau gândiri uşoare“

(Al vieţii mele soare).

 *

Îmbătat de soare, se crede un titan: „Ne credem zei, având pe Dumnezeu în noi“ (Stropul):

 

„Credeam că sunt menit a dezlega

Al veşniciei glas; credeam c-ascult

Cum florile-mi şoptesc, şi tot mai mult

Parcă-mi vorbea zefiru-n limba sa.

Şi picuri de-adevăr cădeau din stele,

Şi soare, lună se topeau în minte-mi:

Un zeu eram, căci totul eram Eu…“

(Sunt om).

*

Şi, totuşi, constată că nu e decât un simplu om:

*

„Vârtej de patimi, doruri de puteri

Titanice şi de blestem, de vreri,

De farmece ce mintea n-a cuprins…“

(Iadul).

*

Iată-l pe Gherasim, aşa cum ne apare din poezia sa, mai mult gândire, decât simţire.

Şi eroii nuvelelor sale, destul de numeroase, sunt mai degrabă nişte romantici cerebrali, nişte fiinţe eterice, în genul „Sărmanului Dionis“, decât oameni de acţiune.

Atât pictorul Niţă Mândrea, din nuvela „Înspre soare“, cât şi profesorul Vereanu, din „Emaus“, părintele Iov, din „Orfanul“, ca şi Moş Anghel, din „Turnul din Soroceni“, sunt oameni singurateci, care trăiesc şi se zbuciumă pentru fiinţele lor dragi şi, atunci când ele dispar, se mistuie şi ei nostalgic pe calea întunericului. Sunt fiinţe care, departe de zgomotul lumii din jur, îşi plăsmuiesc o lume a lor, ţesută din singurătate, linişte, pasiune pentru artă şi adâncă credinţă în cel Atotputernic.

*

Epaminonda Bucevschi - Han în Brăila

Epaminonda Bucevschi – Han în Brăila

*

Nu ştiu dacă nu trebuie să vedem în aceste fiinţe pe însuşi Gherasim: retras de lărmuiala lumii, pasionat pentru artă, adânc cucernic, trăindu-şi intens lumea plăsmuită interior, care, atunci când şi-a văzut zdrobit idealul vieţii, s-a retras în lumea cealaltă, unde continuă să trăiască fericit ca şi eroul din „Emaus“.“

*

Constantin LOGHIN

(Revista Bucovinei, Anul II, No. 2, Cernăuţi, 1943, pp. 49-53)


Pagina 10 din 22« Prima...89101112...20...Ultima »