1904: Noul prezident al țării Bucovinei

*

Vineri, dimineaţă, a sosit, la Cernăuţi, noul prezident al ţării, dl Dr. Octovian Regner cav. de Bleyleben şi s-a instalat, imediat, în funcţiunea sa înaltă. Atitudinea ce o va arăta, de ce spirit se va călăuzi? Până acum, se lansează veşti că are dorinţa să păstreze, în întregime, moştenirea rămasă în urma principelui Hohenlohe şi că prima ţintă a sa va fi de a susţine, în Bucovina, o administraţie bună şi prevenitoare faţă de interesele populaţiei.

*

Să nu se lase înşelat de aspectul extern. Nu este adevărat că domneşte pace şi linişte în ţară. Majoritatea actuală a păcătuit greu, faţă de ţară, căci a introdus, aici, lupta între stări, luând la goană nemotivată preoţimea bisericii noastre şi marea proprietate. Antecesorul noului prezident al ţării aflase cuvinte destul de elocvente, ca să demonstreze, în publicitate, contra pretinsului antisemitism, n-a găsit însă nici un cuvinţel, ca să descalifice furibundele atacuri contra numitelor stări. Este misiunea guvernului, în Bucovina, de a proteja pe membrii unei confesiuni, dar a tolera lupta între stări?

*

Suntem nemulţumiţi şi cu accentuata protecţiune a Rutenilor, pe contul Românilor. Poporului rutean i se dă, de un deceniu, cu munificenţă, aproape totul, ce pretinde pe terenul şcolar şi bisericesc; faţă de poporul român, se aplică însă neîncetat o măsură nedreaptă. Suferă biserica şi poporul nostru, iear dacă poporul se plânge şi îşi exprimă dorinţa, este întâmpinat doar cu zimbete dulci pe buze şi cu vorbe nesincere.

*

Austrieci, în Cernăuţi

*

De peste doi ani de zile, se ţin, tot vacante, posturile înalte, ce sunt de ocupat în consistoriul archiepiscopesc, deşi propunerile sunt foarte demult făcute; cererea creării unui gimnaziu Românesc la Câmpulung rămâne nebăgată în seamă, filiala română a gimnaziului prim de stat din Cernăuţ se susţine într-o organizare imposibilă etc. De ce se neglijează atât de demonstrativ interesele poporului român şi ale bisericei noastre?

*

De la noul prezident al ţării aşteptăm să se înterpună, cu bunăvoinţă şi cu energie, pentru realizarea dorinţelor poporului român, care este tratat, pe pământul Bucovinei, de un şir lung de ani, în chipul cel mai maşter.

În acest înţeles îl salutăm, la sosirea în ţară şi la instalarea în funcţiunea sa înaltă (Deşteptarea).

*

Aniversarea Regimenului 41 bucovinean

*

Baronul Nicolae de Wasilco, deputat în Reichsratul austriac, a publicat, în „Neue Freie Presse”, din 3-8 Octombrie 1904, un articol asupra pretenţiunilor extravagante ale Polonilor din Bucovina.

Iacă, în esenţă, expunerile domnului Nicolae de Vasilco.

Populaţiunea Bucovinei e de 723.504, dintre care 26.857 Poloni.

Românii sunt 229.010 şi Rutenii, 297.798.

*

Cu toate acestea, cele două naţionalităţi n-au ridicat atâtea pretenții, câte au formulat Polonii, în petiţia înaintată domnului de Koerber, ministru preşedinte austriac, cu ocazia vizitei acestuia la Cernăuţi, şi să nu se piardă din vedere, zice nobilul baron român, că aceşti Poloni sunt de extracţiune joasă. Astfel, ei sunt servitori, vizitii, fetele de case, servitoare şi rândaşi, care toţi s-au grăbit să părăsească Galiţia, unde conaţionalii lor îi tratează rău şi îi plătesc şi mai rău, pe când, în Bucovina, sunt trataţi uman şi li se dă simbrie bună.

*

În oraşele mici, se găsesc, pe ici şi pe colea, meseriaşi de rând, cârpaci; la ţară, nu e nici un polon; în capitală, se găsesc câteva familii de burghezi şi funcţionari. Proprietarii mari, cu o infimă excepţie, sunt stabiliţi în Bucovina numai de două decenii; toți sunt oameni polonizaţi, după pilda armenilor din Galiţia, care toţi trec în tabăra lehilor şi adoptă naţionalitatea poloneză.

*

Ei bine, cu toate aceste împrejurări, ei au cerut, de la ministrul preşedinte, nici mai mult, nici mai puţin: Introducerea limbii polone în şcolile poporale şi secundare, înfiinţarea unul inspectorat şcolar polonez pentru provincia Bucovinei, precum şi înfiinţarea unei catedre de limba polonă, la Universitatea din Cernăuţi.

*

*

E de observat că nici Românii, nici Rutenii, cu tot numărul lor covârşitor, n-au încă un inspectorat școlar cu caracter general pentru toată Bucovina, şi polonii, care n-au, în total, mai mulţi de 3.000 de elevi de toate gradele, îndrăznesc să formuleze nişte pretenții atât de exagerate!

Rutenii abia au doi inspectori şcolari judeţeni, iar Românii n-au încă o catedră de limba română, la Universitatea din Cernăuţi, care nu numără decât 43 de studenţi poloni.

*

Ministrul de instrucţiune publică, dl Sp. Hartel, căruia i-a încredinţat dl de Koerber Memorandumul Polonilor din Bucovina, desigur că, după ce va afla cum stau lucrurile în realitate, va da o soluţie în sensul dreptăţii şi nu va nedreptăți pe Români şi pe Ruteni. Despre aceasta, Polonii bucovineni pot fi siguri, de pe acum.

Polonii se plâng că, în gimnaziile din Bucovina, religia se propune în limba germană, dar ei uită că, în gimnaziile din Galiția, religia se predă în limba polonă exclusiv.

*

Dl deputat Vasilco, terminând articolul său, se întreabă care a putut fi mobilul memorandiştilor Poloni, când ştiau prea bine că n-o să isbutească. Răspunsul e să arunce un măr de ceartă în Dieta bucovineană, a cărei majoritate a fost ferită, până acum, de intrigi şi şovinism. Polonii caută zarvă, ca, apoi, să pescuiască în apă turbure. Dar intrigile lor vor avea un efect contrar celui pe care-l speră ei şi rezultatul va fi cimentarea, şi mai strânsă, a partidelor din Dieta Bucovinei.

*

* 

Plecarea guvernorulul prinţul Hohenlohe din Bucovina

* 

Joi, 6 Octombre 1904, guvernatorul, prinţul Hohenlohe, împreună cu familia, a plecat, din Bucovina, la noul său post. Pe străzile Cernăuţiului, ce duc la gară şi pe care avea să treacă prinţul, cu familia, s-a fost adunat multă populaţiune a oraşului.

*

La oarele 1, după-amiază, prinţul, cu familia, a sosit la gară, unde a fost aşteptat de cătră reprezentanţii diferitelor oficii şi diregătorii: I. P. S. Archiepiscop şi Mitropolit Dr. Vladimir de Repta, cu consistoriul. Monseniorul prelat Schmidt, căpitanul ţării, baron de Wassilko, mulţi deputaţi ai dietei. Rectorul magnific Dr. Tit Tarnavschi, cu senatele academice, Preşedintele tribunalului Klar; conducătorul oficiului de exploatare Dr. Hnidei, consilierul aulic Knipfner, consulul regal al României Constantin Cogălniceanu, cu secretarul, consilierul Gallin, consulul imperial rusesc Doliwo-Dobrowolski, cu secretarul, consilierul Dimitrovici, generalul Wanka , primarul Kochanovski, cu viceprimarul Dr. Reiss şi membrii consiliului comunal, directorul poştelor Posch, consilierul silvic superior Böhm, coloneii Dworzak şi Lavric, comandantul jandarmeriei Weinmann, directorii şcolilor secundare, şi reprezentanţi de la diferite societăţi şi corporaţiunl.

*

Prinţul şi prinţesa Hohenlohe s-au întreţinut cu persoanele prezente, luându-şi, în mod cordial, rămas bun. Înainte de plecarea trenului, i s-a oferit prinţesei foarte multe buchete de flori, cu dedicaţiuni din partea unor persoane private şi societăţi.

La suirea prinţului şi a familiei sale în tren şi la plecarea trenului, oaspeţii, adunaţi pe peron, au erupt în strigăte de „Trăiască!”.

*

Multe dintre persoanele prezente au petrecut pe principi până la Nepolocăuţi. Înainte de plecarea din Cernăuţi, prinţul Hohenlohe a primit, de la Maiestatea Sa regele Carol al României, următoarea telegramă:

*

„Sinaia, 6 Octobre

*

Regret sincer că Serenitatea Voastră sunteţi, momentan, împiedecaţi a-Mi face vizita atât de dorită, la Sinaia; Mă mângâi însă cu sperenţa plăcută de a Vă putea saluta, la Noi, în timp nu prea depărtat. La cele mai sincere felicitări pentru înaintarea Voastră, ca guvernor la Trieste, unde, înainte de câţiva ani, Mi s-a făcut o primire cordială, adaog mulţumita Mea sinceră pentru toată bunăvoinţa, ce a avut-o Serenitatea Voastră pentru supuşii Mei, care au vizitat Bucovina. Rog, Serenitatea Voastră, să primiţi asigurarea sentimentelor Mele prieteneşti. / Carol”.

*

*

Noul preşedinte al Bucovinei, Dr. O. cav. de Bleyleben, a sosit, vineri, dimineaţă, în Cernăuţi, întimpinat fiind, la gară, de actualul conducător al guvernului ţării, consilierul aulic Fekete, şi de conducătorul biroului prezidial, comisarul superior Keschmann.

Îndată după sosirea sa, noul prezident al ţării a luat în seamă conducerea guvernului. În decursul dimineţii, i s-a prezentat noului preşedinte biroul prezidial al guvernului ţării.

*

La amiază, noul preşedinte a făcut vizite următoarelor personalităţi: primarului Kochanowski, I.P.S. Archiepiscop şi Mitropolit Dr. Vladimir de Repta, prelatului Schmied, comandantului de brigadă Wanka, căpitanului ţării, baron George de Wassilko, consulului imperial rusesc Davilo Dobrowolski, consulului regal al României, Constantin Cogălniceanu.

*

După-amiază, la orele 4, i s-au prezentat noului preşedinte: funcţionarii guvernului ţării, sub conducerea consilierului aulic Fekete, funcţionarii direcţiunii de finanţe, conduşi de consilierul aulic Knipfer, funcţionarii direcţiunii Fondului religionar gr.-or. Bucovinean, conduşi de consilierul aulic Ullmann şi toţi căpitanii districtuali.

*

(Tribuna, Anul VIII, Nr. 184, miercuri 29 septembrie / 12 octombrie 1904)

şi cum se bat, din depărtare, cuie

*

mi-am pus pe masă literele-n şir

şi-s pregătit deplin pentru-nchinare,

iar sufletul din taine mi-l respir

dezlănţuit şi doar înfiorare,

şi iau cuvinte-n palmă şi le-aprind

drept lumânări şi cosmică tăcere

când sufletul în două mi-l desprind

ca să-l împart acelor ce-l vor cere,

 *

căci vine sacră noaptea învierii

cu o risipă calmă de iubiri

ca să îmi smulgă cuiele durerii

din lungul şir trăit de amintiri,

de-aceea-mi pun cuvintele pe masă

drept azimă curată pentru zori,

iar vinul prin nelinişti îmi apasă

cu vindecări blajine, cu fiori,

 *

ca să mă aflu-ntreg în noaptea sfântă

cu viaţa mea-n sortire amăruie,

ca să aud cum sufletul meu cântă

şi cum se bat, din depărtare, cuie

Poezia christică, la români: Moartea lui Iuda

Durer, Iisus sub cruce – Universul literar, 1927

*

Şi, aruncând argintii în templu, se depărtă, şi, mergând, se spânzură.

                                                                                            Matei 27. S.

 *

Sub cruce Domnu-şi înnoieşte truda

În drum spre Golgotha, bătut de bice;

Din răni şiroaie roşi-ncep să pice…

Departe, în grădină, plânge Iuda.

*

…Mai sus se-nalţă crucea suferinţii

Iar Golgotha de răcnete răsună…

Lumina zilei gata-i să apună,

Şi-n templu Iuda azvârli argintii.

*

Se-ntoarce iar pe căile căinţii

Şi-aleargă frânt de remuşcare…

Voind să pună capăt suferinţii,

*

În ştreang, în cea din urmă frământare,

Atârnă Iuda-n crengile grădinii…

Şi-n taina nopţii-l plânseră măslinii.

 *

Em. C. PASCULESCU-ORLEA

* 

(Universul literar, Anul XLIII, No. 17, 24 aprilie 1927, p. 258)

Se cere cenzură pentru site-ul dragusanul.ro

*

Organizatoarea licitaţiilor de atribuire de publicitate a Consiliului Judeţean Suceava, distinsa doamnă director Mihaela-Elena Beldiman a Direcţiei generale organizare, resurse umane şi achiziţii publice, şi câştigătorul obişnuit al acestor licitaţii portret robot, la fel de distinsul domn neziarist şi nejurnalist Tiberiu-George Beldiman s-au adresat Judecătoriei Suceava, cerând o ordonanţă prezidenţială pentru acest site, prin “obligarea pârâtului la încetarea, cu titlu provizoriu, a publicării materialelor privind persoana reclamanţilor, până la judecarea definitivă a cererii de chemare în judecată introdusă împotriva pârâtului“. Adică vor să mă apere stimaţii şi onorabilii de dumnealor de săvârşirea unei infracţiuni în formă continuată. Dacă ar fi vorba de o infracţiune, adică de calomnii, de insulte şi de atacuri la persoane. Dar nu-i vorba de aşa-ceva.

*

În 2014, când doamna era ceea ce încă este, iar domnul – consilier judeţean, doamna, ca şefă a direcţiei de etc. şi achiziţii publice a mai organizat o licitaţie de încredinţare de publicitate. Fiind consilier judeţean, domnul Tiberiu-George Beldiman intra în conflict de interese, dacă îşi punea firma, din declaraţia sa de avere, dar şi din declaraţia doamnei, să participe la licitaţie. Dar cum să piardă dumnealor o şesime din mai bine de trei miliarde şi jumătate, când se poate, la îngrămădeală asociativă, să înşfaci vreo şase sute milioane, care prind tare bine în astfel de vremuri?

*

*

Şi a participat, şi a câştigat. Precum se vede mai sus. Încă nu dorea totul pentru sine, precum în 2015, ci se asociase cu cinci parteneri media şi se mulţumea cu o şesime care, brusc şi instantaneu (sic!) i-au sporit cifra de afaceri şi profitul firmei:

*

*

Cu 409 milioane şi ceva profit de-a moaca, parcă altfel te simţi şi începi să ţii la imaginea ta, care musai cu paralele amărăşteanului de Drăguşanul trebuie spălată, deşi şi-au mânjit-o singuri şi reciproc stimaţii şi onoraţii doamnă şi domn Beldiman. Vă închipuiţi că profitul ăsta figurează în declaraţiile de avere pe 2015 ale doamnei şi domnului Beldiman? Bineînţeles că nu, deşi pârdalnicele alea de declaraţii încep cu “cunoscând prevederile art 292 din Codul penal privind falsul în declaraţii, declar pe proprie răspundere” şi se încheie cu “prezenta declaraţie consituie act public şi răspund potrivit legii penale pentru inexactitatea sau caracterul incomplet al datelor menţionate“.

*

Doar pentru că veni vorba: în declaraţia de avere din 14.05. 2013, din care am copiat avertizările de mai sus, distinsa doamnă Mihaela-Elena Beldiman declara, pentru soţul domniei sale, 63.442 lei “dividete” de la SC Financial Consulting”, dar uita să-şi treacă în declaraţie firma FC Training & Consulting Group, în care băgase aproape un miliard jumătate, în anul anterior şi în cel care avea să urmeze (număraţi dumneavoastră falsurile în declaraţii!).

*

Domnul Tiberiu-George Beldiman nu a uitat firma, în care cică ar fi investit 131.000 lei (un miliard şi trei sute de milioane?), şi nici divindentele. Dar se pot lua dividente anuale de peste 630 de milioane lei, fără să fi investit un minimum de 5.000 euro, care valorau doar vreo 225 milioane? Dacă nu, unde e Financial Colsuntingul de prin declaraţiile de avere? Întrebarea e retorică şi o voi lămuri după procesul din 18 februarie. Până atunci, gură slobodă!

Slugile public bugetate ale Mihaelei Beldiman

*

Pentru că am îndrăznit să denunţ şutirea publicităţii Consiliului Judeţean Suceava – între 50.000 şi 120.000 euro, bani publici, în trei luni de zile – de către Mihaela Beldiman & Co, cetăţeanca organizatoare a licitaţiei de încredinţare a banului obştesc propriilor ei firme, din care una trecută şi în declaraţia de avere, exact în clipa în care arendaşa Consiliului Judeţean Suceava se şi vedea cu bănetul necuvenit în poale, urmând să ceară respectarea contractului în faţa instanţelor, slugile judeţean bugetate ale cetăţencei Beldiman se pun cu satârul pe mine. Nu-i bai, cum nu-i bai că, pentru slugile bugetare ale arendaşei Beldiman, nici Codul Muncii, cu prevederile lui, nu contează, aşa că se adună mulţi slugoi înnăscuţi, ca să nu răspundă nimeni şi mă sancţionează cu avertisment scris pentru critici la adresa Consiliului Judeţean Suceava şi a Centrului Cultural “Bucovina”, instituţii cărora, prin tot ce am făcut în ultimul deceniu, numai câştiguri de prestigiu şi de imagine le-am adus. Aşa că nu am să contest duplicitatea  slugoioasă din imaginea scanată de mai sus, pentru că Nicolae Iorga a avut dreptate, în 14 septembrie 1914, când scria că “românul bucovinean a ajuns cea mai prudentă, precaută şi timidă făptură omenească de pe lume. I se pare că şi pietrele pe care calcă îl spionează şi îl trec la răboj”.

*

Dacă ăsta e preţul ca soţia organizatoare şi soţul câştigător de licitaţie să nu înşface, dintr-un singur tun, cu firmele lor, în jur de o sută de mii de euro din bugetul Consiliului Judeţean Suceava – bani care sunt publici, nu ai celor care îi toacă după bunul lor cherem, nu-i bai, daţi-mi avertismente scrise, mândri pui de dihor bucovineni!

*

Doar un lucru ţin morţiş să-l precizez: nici un învârtit în funcţii (concursurile de angajări tot cetăţeanca Mihaela Beldiman le coordonează) nu înseamnă Consiliul Jureţean sau Centrul Cultural “Bucovina”, iar a critica năravuri, abuzuri, prostie, suficienţă, licitaţii trucate, bani publici furaţi şi alte astfel de tare omeneşti nu înseamnă nicidecum atacarea acestor instituţii, ci apărarea demnităţii şi prestigiului lor, pentru că eu le trăiesc drept Temple şi tocmai de aceea încerc să le tot apăr de şobolani.

*

Dovezi: de la monumentul Eroului Bucovinei, de la Stroieşti, până la Festivalul “Bucovina Rock Castle”, eu doar asta am făcut: am adus respect şi spor de imagine şi pentru Consiliul Judeţean Suceava, şi pentru Centrul Cultural “Bucovina”. Şi asta am să fac mereu  – citatul lui Iorga l-am avut la îndemână, pentru că, din pricina piedicilor puse de slugile bugetare ale cetăţencei Beldiman, am luat concediu, ca să pot lucra, câte 16 ore pe zi, “1914-1918: Bucovina şi suferinţele ei”, adică o recuperare de memorie obştească bucovineană care lipseşte cu desăvârşire. Iar fără memorie şi cultură, noi, românii, nu suntem decât nişte biete sfetco-covaşe. Chiar dacă bucovinene.