Cântecul mestecenilor: lui Mihai Creţeanu | Dragusanul.ro

Cântecul mestecenilor: lui Mihai Creţeanu

Mestecenii abia îmi intră-n casă,

iar eu nici nu apuc să torn în cupe,

hotarul dintre noi greoi se lasă,

aud cum cântul literele-şi rupe,

iau doar o cupă şi-o închin ocultă,

*

Cupa e goală cum e veşnicia,

râd numai eu, mestecenii ascultă

eternităţi ce-şi surpă temelia

ţipând uşor ca pasărea pe mare,

elegiaca pasăre de vânt

adesea-n răstigniri pe depărtare,

nicicând cenuşa ultimului cânt

uitat ca un balast în fiecare.