Când voi muri, să-mi puneţi “Last confession”!

Toy Machines – o fereastră spre viaţă.

Dar, până atunci, am s-o tot ascult eu, cu acelaşi proaspăt şi inepuizabil nesaţ, pentru că piesa trupei “Toy Machines“, compusă pe versurile fiului meu, Andi, îmi defineşte şi mie amărăciunea ispăşirii condamnării la viaţă.

De fapt, “Last confession” nu-i doar un cântec, ci o tulburătoare închinare în catedrala universului, e Semnul Crucii, cu care, uneori, izbutim să oprim timpul în loc.

Teiu Teişanu, bass

Andi Drăguşanul, voce, clape, chitară armonie

În zilele şi nopţile Festivalului Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE, şi eu, şi Andi, eram terminaţi de oboseala asumării şi gestionării evenimentului, iar vocile ni se sleiseră într-atât (de la ţipat în urechile celor cu care trebuia să dialogăm în preajma scenei), încât mi-era teamă că Andi nu o să-şi poată duce propriul lui concert până la capăt.

Buzzu Parascan, chitară solo

Din fericire, odată urcat pe scenă, Andi s-a înfăşurat în energia degajată de “Teiu” Teişanu, de “Buzzu” Parascan şi de Edy Ciornea, susţinând un spectacol de excepţie, şi al lui, şi al trupei “Toy Machines“, şi al fiecărui membru în parte, pe care îl puteţi vedea sau revedea, făcând clic pe postările din dreapta-sus a acestei pagini, acolo unde am pus şi piesa prin care, ca şi Andi, şi eu mă închin veşniciei.

Edy Ciornea, tobe

Trebuie să mărturisesc, fără prefăcătorie, că sunt tare mândru de Andi, de Teiu, de Buzzu şi de Edy, pentru că, la doar 23 de ani, deja au o operă, pe care o vor scoate, în curând, la iveală, printr-un prim album audio. Dar şi filmul realizat de prietenul meu Dănuţ Lungu poate însemna un album live.

Nu vreau să-mi fie răstălmăcit titlul acestui articol, în care nu este nici măcar urmă de tristeţe, ci doar un clocot al sufletului, care vibrează doar la viaţa pe care o trăieşte cu adevărat.

În fond, eu sunt, nu doar pentru Andi, ci şi pentru Edy, şi pentru Buzzu, şi pentru Teiu, şi părinte, şi prieten, şi cel mai profund admirator al creaţiei lor.

“Toy Machines ” înseamnă pentru judeţul Suceava o identitate bine conturată, dar, până vor pricepe şi sucevenii chestia asta, doar pentru ei, sucevenii, va fi prea târziu.

Toy Machines, în concert la Bucureşti (la Suceava, nu s-a găsit nimeni care să-i fotografieze).

BUCOVINA ROCK CASTLE, Jurnalism No Comments Sep 3

Ponta, îţi strigă DACIA: NA locurile de muncă înapoi!

Proteste împotriva “locurilor de muncă” ale lui Ponta, create prin jefuirea şi pustiirea ţării.

un Emil Boc ceva mai găligan, mai plagiator şi mai golănaş

Daciana eminenţei roşii, Ilie Sârbu

Victor Ponta s-a dovedit, deja, a fi doar un Emil Boc ceva mai găligan, mai plagiator şi, drept urmare, mai golănaş. Ca toţi golănaşii, Victor Ponta, dar şi dama lui de politică şi de intimitate, Daciana eminţei roşii, Ilie Sârbu, ne iau de fraieri, crezând că vom înghiţi găluşca despre “crearea locurilor de muncă” prin jefuirea ţării, în complicitate cu mafia FMI, prin şutirea aurului, gazelor şi cuprului din subsolul ţării lor (a noastră nu mai este de mult) şi prin otrăvirea cinică a vieţii noastre de fiecare zi, dar s-au înşelat.

Dovadă, protestele:

Daciana, pune-te în lanţuri, aşa cum ai promis în 2011!

Jurnalism No Comments Sep 2

RomHaz cu Videanu, Vosganian şi Niculae

Varujan Vosganian, într-un gest politic tipologic

Adriean Videanu, într-o complementarietate a gesturilor politice tipologice

Cumplitul război de sfârtecare şi de înhăţare a ţării continuă, hoţi şi mai lacomi râvind încrâncenaţi la ce-au furat sau nu Ariean Videanu, Varujan Vosganian şi Ioan Niculae, indivizi pe care Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) tocmai intenţionează să-i trimită ca să-i ţină de urât colegului lor de guverne Relu Fenechiu, al cărui viitor este, desigur, mai sumbru şi decât al nostru, supravieţuitorii de zi cu zi, sub umbra lor rapace.

Cei doi cetăţeni ministeriabili, împreună cu necioplitul, ba chiar grobianul patron al “astrei” … guvernamentale, cică ar fi complotat pentru subminarea economiei naţionale, după regula alternanţei ministeriabile la hoţie, când Videanu şi când Vosganian aprobând şi susţinând în guverne mai multe acte, prin care sprijineau interesele financiare ale lui Ioan Niculae şi “au folosit unitatea naţională de interes strategic SNGN Romgaz în interesul privat al firmei omului de afaceri, SC Interagro SA, producând un prejudiciu de aproximativ 130 milioane de dolari”.

Grobianul patron al “astrei” guvernamentale, Ioan Nicolae

“Procurorii susţin că activitatea grupului infracţional iniţiat, constituit şi coordonat de Ioan Niculae (şi noi, care ne închipuiam că Emil Boc şi, ulterior, Victor Ponta, coordonau guverne!) viza fapte de natură să submineze economia naţională prin folosirea SNGN Romgaz SA în direcţia dorită de interesele grupului infracţional” (Gândul).

Povestea pare să fie groasă de tot (Adio, Mediterana, Adriean te salută!), din moment ce trinitatea mafiotă a fost intens monitorizată de către ofiţerii Serviciului Român de Informaţii (SRI), care au şi pus la dispoziţia DIICOT un probatoriu mai mult decât convingător.

Jurnalism No Comments Sep 2

Chiar s-a născut… Traian Băsescu?

Un zâmbet uman pe chipul moroiului Băsescu

Când eram definitiv convins că Traian Băsescu nu-i decât un jalnic moroi al istoriei noastre, care nu s-a născut niciodată cu adevărat, dar ne bântuie nelinişte nopţilor, iată că văd un zâmbet uman pe chipul moroiului, într-o fotografie publicată de “Gândul”.

Să însemne asta că, odată cu mugurul lui de nepoţică, freamăt de lumină din lumină, s-a născut, cu adevărat şi Traian Băsescu?

Jurnalism No Comments Sep 2

Alexandru Arşinel, încă o legendă pângărită

Alexandru Arşinel, legenda râsului la români

Alexandru Arşinel, legenda râsului la români, în vremurile în care, de-atâta apăsarea a plumbului disperării, nici măcar plânsul nu ne-a mai rămas, după cum constata, într-un inegalabil poem, ultimul Hasdeu al culturii noastre, Romulus Vulpescu, este noua victimă a monstruasei noastre lipse de identitate şi, deci, de reperele valorice, menite să ne justifice în timp.

Un oarecare emanuel ungureanu, un gâgă al buticarismului cu aparent civism, dă cu vâscoasa-i ignoranţă în legenda încă vie, de care avem şi vom avea încă atâta nevoie, pricinuindu-i Actorului şi Omului de Cultură şi de Atitudine cu Adevărat Civică Alexandru Arşinel mai mult decât un disconfort, adică aproape o nelinişte.

Să-ţi fie ruşine, gâgă ungureanu, deşi n-am văzut, încă, păduche roşind pe fruntea unui om care chiar există!

Jurnalism No Comments Sep 2