Când voi muri, să-mi puneţi “Last confession”!

Toy Machines – o fereastră spre viaţă.

Dar, până atunci, am s-o tot ascult eu, cu acelaşi proaspăt şi inepuizabil nesaţ, pentru că piesa trupei “Toy Machines“, compusă pe versurile fiului meu, Andi, îmi defineşte şi mie amărăciunea ispăşirii condamnării la viaţă.

De fapt, “Last confession” nu-i doar un cântec, ci o tulburătoare închinare în catedrala universului, e Semnul Crucii, cu care, uneori, izbutim să oprim timpul în loc.

Teiu Teişanu, bass

Andi Drăguşanul, voce, clape, chitară armonie

În zilele şi nopţile Festivalului Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE, şi eu, şi Andi, eram terminaţi de oboseala asumării şi gestionării evenimentului, iar vocile ni se sleiseră într-atât (de la ţipat în urechile celor cu care trebuia să dialogăm în preajma scenei), încât mi-era teamă că Andi nu o să-şi poată duce propriul lui concert până la capăt.

Buzzu Parascan, chitară solo

Din fericire, odată urcat pe scenă, Andi s-a înfăşurat în energia degajată de  “Teiu” Teişanu, de “Buzzu” Parascan şi de Edy Ciornea, susţinând un spectacol de excepţie, şi al lui, şi al trupei “Toy Machines“, şi al fiecărui membru în parte, pe care îl puteţi vedea sau revedea, făcând clic pe postările din dreapta-sus a acestei pagini, acolo unde am pus şi piesa prin care, ca şi Andi, şi eu mă închin veşniciei.

Edy Ciornea, tobe

Trebuie să mărturisesc, fără prefăcătorie, că sunt tare mândru de Andi, de Teiu, de Buzzu şi de Edy, pentru că, la doar 23 de ani, deja au o operă, pe care o vor scoate, în curând, la iveală, printr-un prim album audio. Dar şi filmul realizat de prietenul meu Dănuţ Lungu poate însemna un album live.

Nu vreau să-mi fie răstălmăcit titlul acestui articol, în care nu este nici măcar urmă de tristeţe, ci doar un clocot al sufletului, care vibrează doar la viaţa pe care o trăieşte cu adevărat.

În fond, eu sunt, nu doar pentru Andi, ci şi pentru Edy, şi pentru Buzzu, şi pentru Teiu, şi părinte, şi prieten, şi cel mai profund admirator al creaţiei lor.

“Toy Machines ” înseamnă pentru judeţul Suceava o identitate bine conturată, dar, până vor pricepe şi sucevenii chestia asta, doar pentru ei, sucevenii, va fi prea târziu.

Toy Machines, în concert la Bucureşti (la Suceava, nu s-a găsit nimeni care să-i fotografieze).