BUCOVINA ROCK CASTLE 2019 | Dragusanul.ro - Part 7

Agresiuni sataniste împotriva bisericilor tradiţionale

 

Toţi cei peste o sută de rockeri, participanţi la ediţia 2018 a Festivalului „Bucovina Rock Castle”, de confesiune ortodoxă pe stil nou sau stil vechi, catolică, greco-catolică, armeană, evreiască, ba chiar şi musulmană, am primit câte un colet de maculatură propagandistică, după ce, anterior, ni se mai deşertaseră pe mese „Biblii”, inclusiv audio, străine neamului nostru. Fără explicaţii, doar cu un „sacru” bătrânel de prin America, tandru înlănţuit de o tânără în dragoste faţă de… Dumnezeu, pe care numai el, bătrânelul, başca adepţii lui, îl cunoaşte şi e dispus să ne înveţe şi pe noi cum „să-L cunoaştem”. Bunul Iisus nu mai înseamnă nimic pentru ăştia, pentru căutătorii zoriţi de prozeliţi, mai toţi cu probleme serioase, dacă îşi închipuie că nişte oameni cu adevărat educaţi, ba şi creatori de muzică şi de poezie, precum rockerii, se vor rupe de tradiţia familiilor lor, îşi vor sparge chitările şi se vor pune pe memorat inepţiile satanismului real (cine promovează bezna şi se străduieşte să îngrădească libertatea pe care ne-a dat-o bunul Dumnezeu este cu adevărat satanist).

 

 

Pocinogul cu agresivii spălători de creiere, foşti pastori de oi, care se vor pastori de oameni, de care avem parte noi, cei care facem, prin concerte, prin voluntariat sau prin banală slujire, „Bucovina Rock Castle”, nu este îndreptat, de fapt, împotriva noastră. Înţeleg lucrul ăsta când văd că întunecoasele tentative de „iluminare” sunt îndreptate, de fapt, împotriva bisericilor cu tradiţie în România, cărora, printr-un prefăcut şi parşiv mesianism, vor să le răpească din efectivul turmelor.

 

 

Ştiu, slujitorii altarelor străbunilor mei au, printre ei şi prin risipele de istorie, şi făptuiri lipsite de merite. Dar altarul rămâne la fel de sfânt pentru fiecare dintre noi, pentru că în patina lui se află speranţele, năzuirile şi credinţa antecesorilor. Nimeni nu poate şti care religie este mai bună, iar bunul Dumnezeu nu o să ne judece după păstorii şi altarul la care ne-am închinat, ci după curăţenia sufletului şi a minţii. Sau, cum spunea Coşbuc, într-o splendidă cugetare: „Dumnezeu nu cată la mâinile care i se închină dacă sunt pline, ci dacă sunt curate!”.

 

 

Ştiu destul de multe despre credinţă, pentru că, pe lângă „Biblie”, am citit texte sacre şi mai vechi („Texte taoiste”, „Upanishade”, „Voluspo”, „Mahabdaratha”, „Vendîdad”, „Vedele” etc. sau mai noi – „Coranul”, pe pildă, excelent şi ca producţie poetică). În toate aceste cărţi nu afli alţi „dumnezei”, ci „Unu” singur. Iar ăştia, vânacii de prozeliţi, unul mai neştiutor decât celălalt, vin să ne înveţe pe noi supuşenia, să ne îngrădească libertatea cu care ne-a înzestrat bunul Dumnezeu. Ne bagă pe gât maculatura lor idioată, ne ameninţă, sufocă, pur şi simplu, căsuţa poştală a Consiliului Judeţean Suceava cu ameninţări despre năpastele pe care le vor aduce ei, prin… rugăciune, asupra Bucovinei, dacă nu se interzice „Bucovina Rock Castle”, iar banii alocaţi nu li se dau lor, împreună cu Casa de Cultură a… Sindicatelor, ca să facă ditamai concertele de evlavie antiromânească, antitradiţie şi antiviitor.

 

 

Cred în obligaţiile pe care le avem faţă de viitor şi mi le asum ca atare. Nourii otrăviţi ai bigotismului extremist nu se vor abate niciodată asupra Festivalului „Bucovina Rock Castle” şi, mai ales, asupra tineretului care defineşte viitorul de care până şi bunul Dumnezeu are nevoie.


O „găleată cu apă peste flăcările iadului”

 

Dr. Hyde ne vorbea despre o poveste diferită, una peste care sărise.

 

– Karl Marx este faimos pentru faptul c-a numit religia „opiul popoarelor”. Budismul, mai ales că este o practică destul de populară, promite îndreptarea prin Karma. Islamismul şi creştinismul promit paradisul etern celor credincioşi. Iar speranţa unei vieţi mai bune este, desigur, un opiu extrem de puternic. Dar există o poveste sufistă[1] care spune că oamenii cred doar din cauză că au nevoie de un opiu. Rabe’a al-Adiwiyah, o mare sfântă în tradiţia sufistă, a fost văzută alergând pe străzile orăşelului ei natal, Basra, ducând o torţă într-o mână şi o găleată cu apă în cealaltă. Când cineva o întreba ce făcea, ea răspundea: „Mă duc să arunc această găleată cu apă peste flăcările iadului, iar apoi am să folosesc această torţă pentru a da foc porţilor paradisului, astfel încât oamenii nu-l vor iubi pe Dumnezeu de teama iadului sau din dorinţa de a se afla în rai, ci pentru că El e Dumnezeu” (Green, John, Căutând-o pe Alaska, Bucureşti, Editura Trei, 2014, pp. 223 şi 224).

 

Ruga lui Iisus Hristos în pădurea olivilor

 

[1] Mistică islamică, bazată pe dimensiunea interioară a credinţei, care consideră că iubirea între creat şi Creator este reciprocă (aşa spune, în fond, şi mitul androginului, dragostea aceasta reciprocă fiind tânjirea întoarcerii în întregul din care am făcut parte cândva) şi, drept consecinţă, Dumnezeu este, clipă de clipă, accesibil, iar cunoaşterea Lui şi apropierea de el, se poate face prin credinţă, prin iubire şi prin asceză.


Noua hăituire a festivalului Bucovina Rock Castle

 

Bucovina Rock Castle a ajuns la stadiul în care nu doar că se va autofinanţa, ci va aduce beneficii Consiliului Judeţean Suceava. Mii şi mii de tineri şi, vorba Preşedintelui Gheorghe Flutur, de oameni care şi gândesc aşteaptă următoarea ediţie cu mândrie şi cu dragoste de festivalul lor. Spunea bine, în vara trecută, fiul meu, Andi, adresându-se publicului: „Nu pe noi, ci pe voi să vă aplaudaţi! Pentru că voi sunteţi motivul pentru care oameni ca noi mai au de ce trăi”.

 

În principal, festivalul Bucovina Rock Castle s-a înfiinţat şi a devenit o emblemă culturală a Bucovinei, datorită nouă, Drăguşanilor. Nu minimalizez cu nimic meritele uriaşe ale lui Constantin-Emil Ursu, ale lui Mihnea Blidariu, ale lui Lucian Francisc Csibi sau ale lui Doru Octavian Popovici, dar, fără noi, Drăguşanii, nu s-ar fi întâmplat nimic. Eu, Ion Drăguşanul, dacă nu l-aş fi avut pe Andi, absolvent al Facultăţilor de Sociologie şi de Psihologie, cu splendidă carieră în IT, dar şi un muzician rock numai bun să îmi împle sufletul de mândrie părintească, nu aş fi putut face un astfel de festival. Andi Drăguşanul, solistul de la „Toy Machines”, este cel care a deschis ferestrele Bucovinei pentru universul rock. Cunoaşte lumea aceasta creativă, face parte din ea. Nu are o funcţie plătită în organizarea festivalului, dar este sufletul Bucovina Rock Castle. De fapt, aşa cum am mai scris-o şi spus-o uneori, eu sunt un om fericit pentru că sufletul meu locuieşte în două trupuri: în unul bătrân şi ostenit, pe care-l ştiţi drept Ion Drăguşanul, şi într-altul tânăr şi viguros, căruia i se spune Andrei Drăguşanul.

 

Nu cerem să ni se ridice statui pentru că am racordat Suceava la pulsul european al culturii (şi „Naţiunea Poeţilor” tot împreună o făcusem, pentru că Andi este şi un admirabil poet de limbă engleză, deşi nu scrie decât pentru melodiile trupei lui). Nu cerem nici măcar îngăduinţă, pentru că nu datorăm nimănui nimic. Dar se ivesc, peste noapte, din beznele neputinţei, tot felul de eşuaţi, care speră la gloria asasinării civice a Drăguşanilor. Nu contează, de pildă ce scriu „Enciclopedia Bucovinei” sau “Istoria presei din România” despre mine şi despre ce am făcut eu în gazetărie, de pildă, pentru că ăştia, eşuaţii, decretează că nu sunt jurnalist. Nici scriitor – şi nu vreau să beneficiez de statutul acesta, pentru că eu nu pot intra într-o uniune profesională care a contribuit la condamnarea lui Ioan Slavici.

 

Nu mă deranjează dejecţiile creieraşelor născute putrede şi care nu vor produce absolut nimic de-a lungul restului de aparentă viaţă prin care şobolănesc. Nu mă deranjează nici teancurile de memorii parşive cu care s-au năpustit asupra Consiliului Judeţean, cerând ori desfiinţarea festivalului Bucovina Rock Castle ori izgonirea noastră din edificiul spiritual pe care noi, Andi şi Ion Drăguşanul, l-am durat. În 2019, Bucovina Rock Castle va ajunge la nivelul artistic pe care noi l-am premeditat şi pentru care noi am trudit de-a lungul anilor. Inclusiv prin contribuţii financiare proprii. După aceea, voi ieşi la pensie. Şi nu mă mai interesează ce va urma. Dacă ni se va cere să ducem festivalul mai departe, peste nivelul atins în 2019, o vom face. Dacă nu, nu-i bai, avem şi alte lucruri de făcut. Iar dacă Suceava o să piardă ceea ce deja are, zecile de mii de iubitori ai muzicii rock nu au decât să-şi manifeste recunoştinţa înspre cei care se dau de ceasul morţii, acum, sperând ca tentativei lor de asasinat civic să le cadă victime Andrei şi Ion Drăguşanul. Noi nu avem funcţii, noi suntem doar sufletul Bucovina Rock Castle, iar bunul Dumnezeu o să ne judece după cum şi cât ne-am învrednicit.

 

Adeseori, am tot simţit nevoia să abandonăm Bucovina Rock Castle, dar asta ar fi însemnat să le dăm satisfacţie unor obscurantişti religioşi şi unor dejecţii ale maidanelor de presă. Preferăm să continuăm, pentru că, dincolo de toate acestea, există imensa bucurie a miilor de oameni din şanţul Cetăţii, o bucurie din care tot gustăm ca dintr-o nafură sfântă, tămăduindu-ne de toate muşcăturile laşe ale potăilor clipitei, indiferent cine ar fi acele potăi.

 


Cap de afiș Bucovina Rock Castle 2019

Mulți sunt cei care ne-au tot întrebat dacă trupa britanică TESSERACT va fi cap de afiș al ediției Bucovina Rock Castle 2019 și pentru că asupra noastră, a ursu-drăgușanilor blidari, se tot înghesuie întrebările, am să răspund că TESSERACT înseamnă una dintre trupele de excepție ale festivalului sucevean, la fel ca și ALTERNOSFERA, ca și GRIMUS, ca și cele două alte trupe europene, pe care le-am ascultat ieri, sau ca trupa de metal, din America, pe care o voi asculta astăzi sau mâine, funcție de cum mă eliberez de celelalte munci în care sunt implicat.

*

Visul meu și al fiului meu, Andi, a fost să ajungem împreună vremea când Bucovina Rock Castle va fi… cap de afiș Bucovina Rock Castle. Ceea ce s-a și întâmplat, în ultimii ani, dar, din 2019, toată lumea trebuie ajutată să conștientizeze această realitate. În fond, visul nostru, imediat însușit și de Constantin-Emil Ursu – managerul Muzeului Bucovinei, și de Sorin Filip – managerul Centrului Cultural „Bucovina”, și de Mihnea Blidariu – de la Luna Amară, și de Lucian Francisc Csibi – de la Relative, a devenit, între timp, după cum ni s-a și adeverit prin fapte, și visul oamenilor de decizie din Consiliul Județean Suceava, în frunte cu Președintele Gheorghe Flutur și cu Administratorul Județului, doamna Irina Vasilciuc. O menționare separată merită și oamenii reprezentați de partenerele noastre de conturare a visului: Ramona Medeleanu și Asica Leizeriuc.

 

 

Ediția Bucovina Rock Castle 2019 înseamnă, pentru mine, ultima – înainte de pensionare și, tocmai de aceea, vreau să-i văd pe tinerii care vor veni în Șanțul Cetății, ca să trăiască și ei același vis, mai fericiți decât au fost vreodată. E drept că, fiind eu un sentimental, i-am cerut lui Andi să-mi aducă și câteva trupe care-mi sunt tare dragi; e drept că Andi a militat ca trei trupe tinere, care au câștigat concursul din anul 2018, să nu urce pe scena întâia drept „a șasea roată la căruță”, ci cu drepturi și cu onoarea care se cuvin trupelor care deschid fiecare noapte de concerte.

 

 

Din 2019, Bucovina Rock Castle își va acoperi integral cheltuielile, printr-un salt artistic foarte apropiat de cel care se va statornici după mine, adică din anul 2020. De ediția 2019 depinde decisiv viitorul Bucovina Rock Castle, iar noi, fiind conștienți de asta și dorindu-ne să durăm ceva temeinic pe meleagurile în care ni s-a întâmplat nașterea, forțăm limitele omeneștilor puteri, închinându-le visului încredințat viitorimii.


BRC 2019, cu Ştefan Derscariu în echipă

Un tânăr rocker londonez, originar din Suceava, chitaristul Ştefan Derscariu (a cântat la BRC 2014 cu trupa The Mechanix), a fost cooptat în echipa de concepţie artistică a festivalului Bucovina Rock Castle, începând cu ediţia 2019, drept consultant artistic – cu atribuţiuni de „ambasador” al nostru pe lângă trupele din Europa Occidentală, dar şi ca bun cunoscător al muzicii rock în plină afirmare din ţările anglofone. Băiatul acesta, care nu a lipsit de la nici o ediţie Bucovina Rock Castle, în ultimii ani venind special, de la Londra (unde a făcut studii muzicale temeinice şi cântă într-o trupă), ca să ne fie alături şi ca să se bucure de continua ascensiune valorică a demersului nostru artistic, menit să poziţioneze Suceava pe harta muzicală a Europei moderne.

*

Ediţia 2019 a festivalului Bucovina Rock Castle este deja lucrată, în decembrie urmând să anunţăm primele trupe, iar în ianuarie să scoatem abonamentele la vânzare electronică – şi vă promitem că veţi vedea şi auzi, în august 2019, ceea ce nici în cele mai optimiste visuri nu v-aţi putea imagina. În fond, dacă BRC 2019 va marca retragerea mea, prin îmbrâncire în pensie, am datoria să vă rămân o amintire măcar agreabilă. Drept pentru care rockerii Andi Drăguşanul, Mihnea Blidariu, Lucian Francisc Csibi şi, începând din aceste zile, Ştefan Derscariu – din echipa de concepţie artistică, plus Constantin-Emil Ursu, Sorin Filip, Ramona Medeleanu, Asica Leizeriuc şi toţi ceilalţi membri ai parteneriatului de organizare, nu vor rata ocazia de a mă face încă o dată fericit, mie rămânându-mi doar să risipesc fericirea aceasta şi asupra dumneavoastră.


Pagina 7 din 8« Prima...45678