O datorie a Bucovinei: Vasile Gherasim

Singura broşură cu poezie a maestrului lui Lucian Blaga

*

Considerat de Lucian Blaga drept primul lui maestru în poezie şi în filosofie, Vasile Gherasim, printre altele şi eminescolog de excepţie, a beneficiat, în cadrul unei comemorări aproximative (1934), de un debut ca poet, printr-o broşură prost lucrată, în ciuda remarcabilei dispuneri a poemelor recuperate. De atunci, poezia lui densă nu a mai beneficiat de lumina tiparului, decât sporadic şi incomplet.

*

În Marginea lui natală, nimeni nu-l ştie şi nici nu vrea să-şi mai amintească de el.

*

Vasile Gherasim

*

Exemplarul broşurii din imaginea de mai sus, singurul care pare a se fi păstrat prin judeţul nostru, avea paginile netăiate, eu fiind primul cititor al acestui exemplar de carte în 80 de ani de la apariţia ei.

*

Broşura, deşi găzduieşte o carte mare de poezie modernă, are doar o încropire de prefaţă, urmată brutal de o aglomerare sufocantă de poeme. E drept, datorită lui Mircea Streinul, care a vrut să scrie o monografie “Vasile Gherasim”, şi datorită lui Traian Brăileanu, care a scris şi publicat o astfel de monografie, poetul născut la Marginea nu a fost uitat cu totul, deşi o vagă notorietate i-au păstrat-o studiile sale despre viaţa lui Mihai Eminescu, pe care îl venera şi cu care semăna, după cum se poate vedea din fotografia de mai sus (dar mai ales vârsta definitivă i-a unit).

*

Tot lui Vasile Gherasim i se datorează primul bust al lui Eminescu la Cernăuţi şi bustul lui Eminescu de la mănăstirea Putna.

*

Prefaţa broşurii

Prima pagină înghesuită a broşurii

*

Dacă nu s-ar fi născut la Marginea, în Bucovina, ci în oricare sat din Ardeal, Vasile Gherasim şi-ar fi ocupat locul meritat în Panteonul Culturii Române. Dar încă nu-i târziu, Bucovina încă-şi mai poate plăti datoriile faţă de uriaşul lui spirit.

O datorie a Bucovinei: T. Robeanu

Omagiul lui Şt. O. Iosif, cu o prefaţă de Nicolae Iorga

*

A fost egalul lui Eminescu, în epocă, deşi nu punea preţ nici pe poezie, semnându-şi poemele, calamburistic, cu tot felul de pseudonime, cel mai cunoscut fiind întrebarea adresată unei foste iubiri despre primul cântec publicat: “Te robea, nu?” (T. Robeanu).

*

A fost egalul lui Dimitrie Onciul, în epocă, deşi nu-l interesau titlurile academice şi nici carierele de orice fel, el fiind un veşnic tânjitor după moarte, după cum mărturisea George Bogdan-Duică, unul dintre prietenii lui.

*

Apoi, a ales să se stingă şi stins a rămas. Doar Şt. O. Iosif i-a adunat, de pe unde a putut, câteva dintre textele lirice, pe care le-a grupat într-o carte, prefaţată de tânguirea lui Nicolae Iorga, cărturarul care îl regreta cu adevărat. Bucovina la ignorat, deşi o modernizase, din postura de ales al ei în Dieta din Viena, deşi o scăpase din sărăcie, înfiinţând, împreună cu Iancu Flondor, prin serviciile plătite ale lui Grigore Filimon, cooperativele Raiffeisen.

*

Bucovina l-a ignorat, asta fiind însuşirea ei de căpetenie: lipsa memoriei şi a recunoştinţei.

*

De decenii caut, prin anticariatele ţării, omagiul lui Şt. O. Iosif, adus memoriei celui mai poet dintre poeţii Bucovinei, cel care a fost, după cum susţinea Mircea Streinul, întemeietorul impresionismului timpuriu german. Şi, în sfârşit, am găsit cartea aceea, pe care intenţionez să o aduc în memoria publică, întregită cu poemele pe care, de-a lungul anilor, le-am aflat eu prin presa veche românească. Deocamdată, în acest spaţiu virtual, doar atenţionez asupra unei sacre datorii pe care o are Bucovina faţă de:

*

T. Robeanu, pe coperta interioară a cărţii

*

Deocamdată, doar vă reproduc fotocopiile lacrimilor cu care Nicolae Iorga, acel irepetabil sacerdot al culturii române, i-a regretat dispariţia, pe fisura abisală a clipelor de dincolo de un veac şi mai bine:

*

“Zicălaşii”, cronică… jazz-photo, de Victor T. Rusu

Muzicienii muzicieni Petru Oloieru şi Răzvan Mitoceanu

*

Cu expoziţia “Moşteniri totemice” trecută, ca şi Ziua Atestării Bucovinei, în planul doi, datorită strălucitoarei evoluţii a “Zicălaşilor”, poetul şi artistul fotograf Victor T. Rusu realizează o cronică… jazz-photo a evenimentului demnă de toată admiraţia şi pe care v-o prezint cu entuziasm:

*

Doi mari artişti: Mihai Pânzaru-PIM şi Constantin Severin

Stăpânii Timpului: Zicălaşii

Oficialii: Mihai Grozavu şi Viorel Varvaroi

Gabriela Teişanu

Începutul manifestării

Zicălaşii şi… hm!, iarăşi eu!

Eu: Doamnelor, Franz Joseph e Sulzer, nu împăratul!

Vedeţi? Părul nu mi-a mai crescut, dar nici… burta!

Gata, cu asta scap de mine!

Susţinătorii zicălaşului Irimia

Alexandru Ovidiu Vintilă, Călin Brăteanu, Carmen şi Nelu Marcean, Radu Iaţco şi Constantin Emil Ursu

Călin Brăteanu, Carmen şi Nelu Marcean, Radu Iaţco, Constantin Emil Ursu

Zicălaşii, spre finalul concertului

Florin Şuşinschi

Colegul Gheorghe Senciuc, în public

Publicul tânăr al Centrului Cultural “Bucovina”

Şefii noştri cei de toate zilele

Instantaneu cu ceafa drăguşanului

Zicălaşul Constantin Irimia, sub ochii şefilor

Final de spectacol

Ion, drăguşanul zicălaşilor

Gabi Teişanu, Ion – drăguşanul, zicălaşul Irimia, Radu Iaţco, Doina Catargiu şi Constantin Horbovanu