O datorie a Bucovinei: T. Robeanu

Omagiul lui Şt. O. Iosif, cu o prefaţă de Nicolae Iorga

*

A fost egalul lui Eminescu, în epocă, deşi nu punea preţ nici pe poezie, semnându-şi poemele, calamburistic, cu tot felul de pseudonime, cel mai cunoscut fiind întrebarea adresată unei foste iubiri despre primul cântec publicat: “Te robea, nu?” (T. Robeanu).

*

A fost egalul lui Dimitrie Onciul, în epocă, deşi nu-l interesau titlurile academice şi nici carierele de orice fel, el fiind un veşnic tânjitor după moarte, după cum mărturisea George Bogdan-Duică, unul dintre prietenii lui.

*

Apoi, a ales să se stingă şi stins a rămas. Doar Şt. O. Iosif i-a adunat, de pe unde a putut, câteva dintre textele lirice, pe care le-a grupat într-o carte, prefaţată de tânguirea lui Nicolae Iorga, cărturarul care îl regreta cu adevărat. Bucovina la ignorat, deşi o modernizase, din postura de ales al ei în Dieta din Viena, deşi o scăpase din sărăcie, înfiinţând, împreună cu Iancu Flondor, prin serviciile plătite ale lui Grigore Filimon, cooperativele Raiffeisen.

*

Bucovina l-a ignorat, asta fiind însuşirea ei de căpetenie: lipsa memoriei şi a recunoştinţei.

*

De decenii caut, prin anticariatele ţării, omagiul lui Şt. O. Iosif, adus memoriei celui mai poet dintre poeţii Bucovinei, cel care a fost, după cum susţinea Mircea Streinul, întemeietorul impresionismului timpuriu german. Şi, în sfârşit, am găsit cartea aceea, pe care intenţionez să o aduc în memoria publică, întregită cu poemele pe care, de-a lungul anilor, le-am aflat eu prin presa veche românească. Deocamdată, în acest spaţiu virtual, doar atenţionez asupra unei sacre datorii pe care o are Bucovina faţă de:

*

T. Robeanu, pe coperta interioară a cărţii

*

Deocamdată, doar vă reproduc fotocopiile lacrimilor cu care Nicolae Iorga, acel irepetabil sacerdot al culturii române, i-a regretat dispariţia, pe fisura abisală a clipelor de dincolo de un veac şi mai bine:

*