Cântecul întâmplării: lui Gheorghe Iftode

*

Greu o s-accept că, născociţi de mine,

hălăduiţi aşa, la întâmplare,

eu v-am turnat otrăvurile-n vine,

otrăvurile vremii-n aşteptare,

rar bănuiţi că vă tot vând întruna

găsind cumpărătorii prin ziare

hrănindu-se orbeşte cu minciuna

eroică a clipei în schimbare,

*

Iar mie-mi pasă, chiar dacă n-o spun,

fărâmele prin mine se frământă,

tare-mi doresc în pagini să vă pun

o altă viaţă proaspătă şi sfântă,

dar e târziu, cerneala, pe sfârşite,

e ca o horă-a ierbii şi mă-nghite.