Din patrimoniul iconografic bucovinean
*
*
O firească nostalgie bucovineană faţă de vremurile austriece, care urmau veacurilor de pustiire moldavă, sub copitele cailor tuturor imperiilor lumii, a condus, adesea, la sublimarea “drăguţului de împărat”, fie că era el, împăratul, Ioseph al II-lea sau Franz Joseph. În mod normal, şi iconografia ţinea pasul cu această afecţiune aproape mistică, aşa că Austria se metamorfoza într-o surprinzătoare identitate pentru toate populaţiile din Bucovina, inclusiv pentru români, care erau nespus de mândri că fac parte dintr-o mare putere europeană şi că, tocmai de asta, nu-i mai calcă nimeni în picioare.
*
*
Şi totuşi, mărturiile iconografice vechi, deşi plac tuturora, nu înseamnă memorie bucovineană, decât în măsura în care ne umplu alţii buzunarele cu tezaurul mărturiilor despre străbunii noştri. Tocmai de asta, Bucovina, în vechea iconografie austriacă, este privită cu o duioasă compasiune şi cu o aţâţată curiozitate faţă de exotismul ei oriental. Oricum ar fi, mărturii există şi ne aparţin tuturor. Tocmai de asta le tot adun şi vi le pun la dispoziţie fără mofturi de autorlâc, precum fac atâţia, care se visează ba Knapp, ba Jasckhe, şi revarsă lăbărţoase semnături apropitar-intelectualiste peste ceea ce nu le aparţine.
*
Nu am să comentez imaginile care urmează (salvate cu numele localităţii pe care o înveşnicesc, nume precedat de “Bucovineni”, deci de referinţa beneficiarilor nepăsători de memorie), ci le voi pune în pagină, în ordinea aleatorie, pe care a stabilit-o computerul:
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
0
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
Această ultimă imagine, din vremea războiului, înseamnă un recurs categoric la idilismul bucovinean tradiţional, de care, fără să o prea conştientizăm, avem atâta nevoie. Cine ştie, poate că în moştenirea noastră genetică, deci în subconştient, străbunii încă mai respiră împăcaţi dinspre acele vremuri, în care chiar exista un viitor.