când nu fugea natura în târziu

Desen de Nicolae Crasi

*

nu-ţi fie teamă, în acest pustiu

nu va păşi vreun cântec vreodată,

natura a fugit în alt târziu

ca să îşi tragă sufletul pe roată

şi curge sânge, eu îl văd când plouă

şi mi se face sufletul pocal

doar aşteptând să vină veste nouă

despre ivirea altui ideal

 *

şi-mi beau amarul cum aş bea otravă

şi lăcrimez aiurea, uneori,

pe caldarâmu-ţi, jalnică Suceavă

pe veci depopulată de viori,

şi mi se face milă că rămâi

ca să te surpi în grea singurătate,

ţi-aş face dintr-un cântec căpătâi,

dar e târziu şi simt că nu se poate

*

să te-amăgesc, Suceavă, cu speranţe

şi sânge nu mai am ca să îţi scriu

că te-am iubit în alte circumstanţe,

când nu fugea natura în târziu