1912: Tragedia din Suceava

*

Nu spusesem cândva că Suceava a devenit, de un timp, celebră? Mai ales aşa va şti întreaga lume că există, şi acolo, un liceu român. Niciodată, de când există acest institut, nu s-au petrecut fapte de necrezut, ca în anul acesta. Recapitulăm: Greva abiturienţilor, uniformizarea elevilor şi atentatul unui elev. Ca fulgerul s-a răspândit, pretutindeni, groaznica întâmplare. Ziarele cotidiane nu mai sfârşesc cu interviurile şi detaliile corespondenţilor lor. Dar, îndeosebi, domneşte în Suceava o panică deosebită, din cauza accidentului petrecut cu câteva zile înainte.

*

E vorba de elevul de liceu al clasei a V-a, Vichenti Greciuc, care a tras cinci focuri de revolver asupra profesorului său da matematică, Grigori Mocrenschi, în clasă, în prezenţa colegilor săi, şi s-a sinucis, apoi. În jurul acestei întâmplări nemaipomenite, s-au născut legende întregi. După informaţii pozitive, primite din sursă sigură, s-au petrecut lucrurile astfel: de la 12, la 1, erau matematicile, în clasa a V-a. Profesorul cu pricina intrase, imediat după semnul clopoţelului, înlăuntru. Îndată părăsi silitorul elev Greciuc, cu învoirea profesorului său, clasa. După câteva minute, se întoarse, cu un plic în mână, pe care-l dădu profesorului, ca din partea dirigintelui clasei. Pe când desfăcea profesorul Mocrenschi plicul, scoase Greciuc, din buzunar, revolverul şi ţinti asupra profesorului, care se afla la depărtare de câţiva paşi. Dintre cele cinci împuşcături, nimeriră pe profesor una în mâna stângă, iar alta, în umărul stâng. Un plumb se opri în carnetul din partea inimii, iar altul, în fierul de la brăţele. Al cincilea foc nu avu nici un efect. Numai prin minune a scăpat, deci, profesorul cu viaţă, reuşind să iasă, în grabă, pe uşă.

*

A urmat încă o detunătură de revolver şi Greciuc zăcea într-un lac de sânge. Ultimele sale cuvinte au fost: „Ora răsplătirii a sosit”. Imediat, s-a înştiinţat poliţia, consiliul şcolar, tribunalul şi prefectura. Din partea acestor autorităţi au început cercetările cele mai riguroase contra profesorului Mocrenschi, fiind ascultaţi profesori şi elevii. Cauza acestui atentat pare să fi fost stricteţea exagerată a profesorului faţă de elevii săi. Greciuc, fiul unei văduve din Mitoc (districtul Suceava), era un băiat sârguincios şi foarte plăcut colegilor săi. Corpul defunctului a fost înmormântat în satul său natal, până unde l-au însoţit mulţi studenţi. Dormi în pace, fiu al cruntei soarte!

*

Ca şi în anii trecuţi, s-a săvârşit, şi acum, sfinţirea apelor, cu mare pompă, în Cernăuţi. După serviciul divin, celebrat de Excelența Sa mitropolitul dr. Vladimir de Repta, împreună cu clerul mitropolitan, s-a format o impozantă procesiune, care s-a dus la locul sfinţirii. Era ger cumplit afară, dar pe stradă se mişca multă lume. Trei coruri au cântat imnuri religioase, atât la mers, cât şi la întors. Şi de astă dată, am admirat vioiciunea mitropolitului, care, deşi a trecut de 70 de ani, păşeşte bărbăteste, ca un bărbat căruia bătrâneţa nu-i pregăteşte nici o greutate. Nu e lucru uşor de a sta, jumătate de zi, în picioare.

*

Contele de Meran, care a sosit în Cernăuți, a asistat şi dânsul la serbare. Desigur că-i vor fi părut curioase datinile noastre. Dânsul era obișnuit să vadă cortegii compuse din germani blonzi, din pitorescul Tirol.

*

Adeseori, s-au plâns foile bucovinene despre faptul cum ştie „Tribuna” să informeze publicul cetitor. Mai ales, din Bucovina primeşte, pe lângă unele corespondenţe bune, şi lucruri oribile. Nu ştii cine poartă vina. Respectivul corespondent, care nu-şi face datoria conştiincios, sau redactorul, care nu-şi dă seama de ceea ce se scrie în ziarul său. Citind unele lucruri, izbucneşte în hohote de râs, fiiindcă nu corespund realităţii. Citesc, de exemplu, în numărul 4, pagina 7, următoarea notiţă:

*

„Atentatul unui elev. Din Suceava, se telegrafiază ziarelor ungureşti că un elev de pe clasa a V-a gimnazială (admiraţi frumoasa şi plastica limbii literare! Aşa-i că-i zice bine? –Nota Autorului), cu numele Gorcim (numele nu importă; faptul ca atare e însemnat. Să-i zicem, însă, greşeală de tipar – N. A.) a împuşcat asupra prof. de matematici (trebuie să fi fost un savant, dacă era profesorul unor matematici. E, orişicum, o deosebire între matematice și „matematici”. Nu? – N. A.) Makusaski (Dar asta ce o fi? Fie greşeală de tipar! – N. Aut.), care a tratat rău cu el (Se vede că s-au sfădit matematicii între olaltă – N. A.). Pe urmă s-a sinucis. Profesoral a murit şi el în spital (Dar dacă trăieşte poate? – N. Aut.).

S-a terminat cu toate. Despre negrii din Africa s-ar scrie mai bine şi mai exact, decât despre fraţii din Bucovina. Comparaţi lucrurile din fruntea corespondenţei, expuse de mine, cu fantastica notiţă a „Tribunei” şi cred că nu va îndrăzni nimeni să-mi arunce vreun cuvânt greu în faţă. Rog, pe viitor, pe „Tribuna” să redacteze mai precis ştirile din Bucovina. Atâta, pentru cei ce iubesc adevărul (Românul, Anul II, Nr. 10, miercuri 13/26 ianuarie 1912).