Brucan-ul Cristoiu vs Deşteptarea României

Brucan-ul peltic Ion Cristoiu

*

Pururi un trântor de activist excelent plătit, huzurind în suficienţa lui, fără nimic prin care să se îndreptăţească (cărţile pe care le-a tipărit – pleavă ca şi gazetăria găinilor care nasc pui vii), Brucan-aşul peltic Ion Cristoiu, neostenit lingău de funduri ba iliesciene, ba băsiste, se dă ca-n gard în demnitatea generaţiilor inteligente, care, revendicându-şi demnitatea, refuză să se mai închine mafiei politruce, din care gângăvitul Cristoiu face parte. Gângăvit la minte, nu doar în molfăirea cuvintelor limbii române.

*

Cristoiu are ce are cu Joahannis Vodă-n lobodă – nici eu nu mă topesc de dragul lui, mai ales că manifestă o inteligenţă cu lungoare, precum a lui Cristoiu – şi, ca să dea în Johannis, neagă dumnezeescul generaţiilor tăcute până de curând. Tăcute, nu mute, pentru că mut este Ion Cristoiu. Tăcerea este freamătul gândirii, pe când muţenia e doar înşirare fonfăită de pleavă verbală, e însuşi Ion Cristoiu, acest vârf al imbecilităţii jurnalistice din România.

*

Fără îndoială că strada, prin oportunităţile pe care le oferă în dreapta şi în demna ei revoltă, va fi, ca şi în 1989, amuşinată jigodeşte şi de alţi Băsescu, Cristoiu (la Suceava, gângania Sfetcu e gata să se sacrifice pentru Bucovina! – hai, sictir!), Ghişe, Nicolici, Oprea, Dragnea, Blaga, Olteanu, Gorghiu (pardon, asta a amuşinat doar prin nădragii celuilalt Olteanu) etc.

*

Profitori au fost, profitori vor fi încă, dar ce le pasă generaţiilor inteligente de ei! Oamenii care mărşăluiesc, în aceste nopţi, prin Bucureşti, Timişoara, Cluj, Iaşi, Sibiu, Constanţa şi aşa mai departe doar îşi revendică dreptul fundamental la deminitate, nimic altceva. Dar de unde să ştie Brucan-ul gângăvit Ion Cristoiu ce înseamnă demnitatea umană, ca să simtă nevoia să o şi respecte!?