auzi, universul colindă!
așterne-ți icoanele iernii
pe suflet și mergi mai departe
căci numai ninsoarea ascunde
și taină de taină desparte,
iar viscolul încă respiră
din larg depărtatele stele
și-adesea zvâcnește prin suflet
și vindecă totul de rele,
*
învață să fii ca ninsoarea,
nevoia de alb să răstoarne
ce duce de mult Capricornul
în prea rămuroasele-i coarne
și-atunci vremuirea pribeagă
vrăjind busuiocul în tindă
în sufletul tău o să cânte:
auzi, universul colindă!