Alături de Eminescu, la emoțiile debutului
*
Fără îndoială că despre Eminescu știți totul, noi, românii, fiind prin excelență un neam de eminescologi. Drept consecință, și debutul lui, săvârșit (în sens biblic) de Iosif Vulcan vă stă la degetul mic al erudiției carpatine, așa că mie nu-mi rămâne decât să vă arăt paginile acelea vechi, la care și eu am avut acces pentru prima dată în viață, datorită Bibliotecii Universitare ”Lucian Blaga” din Cluj-Napoca (tot ce are legătură cu numele lui Lucian Blaga ține de excelență!). Aveți doar de făcut click pe fiecare imagine pentru a o vedea în mărime normală și pentru a trăi, alături de Eminescu, mult mai intens decât am făcut-o eu, emoțiile debutului.
*
*
După debut, tânărul gimnazist cernăuțean, cu cel puțin trei generații de buni și străbuni în Bucovina, primea, de la Iosif Vulcan, la ”Poșta redacției”, asigurări că toate poemele lui vor fi publicate în ”Familia”, dar și o atenționare despre o corespondență privată a lui Vulcan, pe care i-o adresase.
*
*
Între timp, a debutat, la ”Familia”, și profesorul gimnazial din Suceava Vasile Bumbac, unul dintre interminabilele lui poeme ocupând trei pagini de gazetă, timp în care, la Cernăuți, adolescentul Mihai Eminescu (Eminovici, dar nu contestase ”botezul” săvârșit de Iosif Vulcan) își caligrafia, de zor, alte și alte poeme, pentru a le trimite, la Pesta, ”foii enciclopedice și beletristice cu ilustrațiuni”.
*
*
În sfârșit, apăru și al doilea poem eminescian, și încă în paginile 2 și 3 ale ediției, T. V. Stefanelli povestind ulterior că Eminescu i-ar fi arătat acel număr de revistă, în Parcul Central din Cernăuți, iar revista bilunară ”Familia” își asigura, astfel, nemurirea.
*
*
Uneori, și nemurirea îți poate înlesni o călătorie în timp. Ceea ce și fac, de o bună bucată din vremelnica-mi viață.