George Coșbuc: Lupta vieții (Gazel)

*

Copiii nu-nțeleg ce vor,

A plânge-i cuminţia lor.

 *

Dar lucrul cel mai laș în lume

E un bărbat tânguitor,

 *

Nimic nu-i mai de râs ca plânsul

În ochii unui luptător.

*

O luptă-i viața; deci te luptă

Cu dragoste de ea, cu dor.

*

Pe seama, cui? Eşti un nemernic

Când n-ai un țel hotărâtor.

*

Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,

Te lupţi pe seama tuturor.

*

E tragedie-nălțătoare

Când biruiţi luptacii mor,

*

Dar sunt eroi de epopee

Când braţul li-i biruitor.

*

Comediant e cel ce plânge

Și-i un neom, că-i dezertor.

*

Oricare-ar fi sfârşitul luptei,

Să stai luptând, căci eşti dator.

*

Trăiesc acei ce vor să lupte;

Iar cel fricoşi se plâng și mor,

*

De-i vezi murind, să-i laşi să moară,

Căci moartea e menirea lor.

 *

George COȘBUC

(Vatra, Anul I, 1894, nr. 6, p. 161)