Poemele Deltei: Începutul

aici mereu se-ncheagă începutul

vâslit frumos de păsări călătoare,

iar în adâncuri se aude lutul

vegherilor târziu vizionare

şi te închini cu nuferi în derivă

risipei de lumină ancestrale

de parcă-ai exista deopotrivă

şi ai păşi în desluşiri de cale,

de parcă albatrosul s-ar desprinde

din carnea ta de ţipăt şi prihană

şi depărtări încep să te colinde

să-ţi facă loc şi ţie în icoană

să-ncepi să fii şi să-nţelegi că eşti

aidoma cu apa şi cu lutul

minunilor profund dumnezeieşti,

aici mereu se-ncheagă începutul