Politica sub acoperire
*
*
*
Cântau doar barzii sub icoana clară
a nopţii de nesomn şi de-ntrebări
lângă cireşul ce-aştepta afară
insinuat sub geam de depărtări,
nu-l auzeam şi nu-mi păsa de bardul
*
Bătut în cuie chiar peste cireş,
rănile lui îmi şiroiau pe gardul
altor cântări, şoptite fără greş,
trăiam ascuns şi aruncam cu pietre,
eu, edecarul umbrelor târzii,
aveam de smuls din trupul bun al vetrei
acele rădăcini de veşnicii
necunoscute lumii – o strânsoare
ucigătoare, rea, nimicitoare.
*
Cartea este trupul unui alt drumeţ,
ea a strâns lumina la chimir şi-o duce
zărilor ofrandă, vamă fără preţ,
asfinţitul lacom gata-i s-o apuce:
rândurile scrise au străpuns adânc,
*
Sunt ca nişte cuie pentru răstignire,
trec în goană caii, saltă la oblânc
ruginite arme – o închipuire
albă ca o pâclă despre timpul crud
tropotind pe boltă-n apele stelare,
orele în curgeri undeva se-aud,
nu contează unde cartea-i lumânare.
*
N-aş fi crezut că e posibil, în România de astăzi, ca un sat, dar unul cu publicaţie lunară de folclor şi de informare locală – cu doi ani de existenţă, Dolheştii Mari, să poată organiza, doar de dragul culturii, o manifestare amplă, în care cărţile, folclorul, muzica folk şi cea clasică să dialogheze trăit, vibrant, fără aroganţe şi fără prefăcătorie.
*
N-aş fi crezut că încrâncenata bătălie electorală din restul ţării, nu va conta nici măcar cât o frunză în curgere lină şi neauzită, desprinsă din crengile nucilor seculari, şi că o să-i hăsesc pe ponta şi pe iohannis bine ferecaţi într-un panou închis de afişaj, ca nu cumva să se prostească şi să tulbure liniştea satului cu hârâitul lor de maidanezi care-şi dispută ciolanul puterii.
*
N-am ştiut câţi prieteni aveam să întâlnesc la Dolheştii Mari, unii – pentru prima dată (în prietenii aceştia, pe care-i simţi şi până a-i întâlni, am eu încredere) şi cât de acasă aveam să mă simt în satul acela, în care n-am mai fost vreodată, dar în care viii sunt pe deplin vii. Tocmai de asta, o să-mi încep lunga relatare-foto, cu câteva instantanee ale firescului duminical.
*
*
*
*
Departe de zvâcnetul electoral, care stoarce de vlagă acest octombrie, la Dolheştii Mari, un primar inimos şi delicat de să-l atingi cu sufletul, pe nume Cătălin Darabă, împreună cu fruntaşii comunei au pus la cale şi în practică o sărbătoare a culturii de neuitat. Manifestarea a început cu înmânarea diplomei de “Cetăţean de Onoare” al Dolheştilor Noi poetului şi prozatorului Mircea Aanei, născut la Dolheştii Mari, dar “înfiat” de Putna, inclusiv printr-un alt titlu de “Cetăţean de Onoare”.
*
Mircea Aanei îşi lansa al treilea roman, “Unde-i tinereţea mea?…” (un fel de “Cântec al lui Ghilgameş”, în variantă modernă), iar profesorul dolheştean Valeriu Sandovici, bibliografia “Urmând Lumina lumii / Părintele Profesor Gheorghe Saftiuc”. De eveniment am aflat de la doi dintre fruntaşii vieţii culturale de pe valea Şomuzului, scriitorul Costel Bephu şi fostul actor şi artist fotograf Petrică Titianu, care ne-au căutat în bâr-logosul nostru de la Centru Cultural “Bucovina” pentru a ne soma să venim la sărbătoarea pregătită de revista “Erupţii dolheştene”, publicaţie de folclor şi informare locală, înfiinţată în ianuarie 2013 şi care continuă să apară şi să răspândească lumină.
*
*
Despre cele două cărţi şi despre autori, au vorbit, elogios (aşa şi trebuia, pentru că meritele sunt reale), Costel Bephu, Alexa Paşcu, Mihai Pînzaru-PIM, Dumitru Brădăţean şi alţi câţiva, iar atmosfera din sala mică a Căminului Cultural din Dolheştii Mari, împodobită cu piese care îşi caută un muzeu (domnul primar Cătălin Darabă îmi povestea că nu vrea improvizaţii, ci un muzeu în toată regula), a fost una irepetabilă.
*
*
*
*
*
*
*