Dolheştii Mari: Fotografii care îşi merită existenţa

Fiecare, cu… cărţile lui!

*

Deşi sărbătoarea culturii, săvârşită astăzi, 12 octombrie 2014, după ora 12,00, nu avea de a face cu politica, iată că politichia, harnică şi lăcomoasă cum e, a dat buzna, măcar pe unde s-a putut, peste cultură. În sală, nu a fost loc de ea, aşa că a tost atât de fain, încât drag ne-a mai fost nouă, ălora de la Centrul Cultural “Bucovina” (Mihai Pînzaru-PIM şi Aurel Alexa), să ne bucurăm de o astfel de manifestare profundă şi pură.

*

Oala, lingura şi… cărţile

*

A venit toamna…

*

Profil de iubitor al cărţii

*

Spectatorul preferat

*

Vechiul port dolheştean

*

Portul femeilor de pe Şomuz

*

Căminul cultural din Dolheştii Mari

Dolheştii Mari: Când cântă plugarii…

Când cântă plugarii din Dolheşti

*

Acompaniaţi de o vioară, de o dobă şi de două fluiere, plugarii din Dolheştii Mari, constituiţi într-un grup vocal, sunt de o copleşitoare onestitate şi în port (straie ale bunicilor lor, arse de vreme), şi în felul cum cântă, şi în repertoriu (cântă doar ceea ce le place).

*

Taraful

*

E atâta seriozitate şi atâta cuminţenie în tot ce fac oamenii aceştia, încât am simţit nevoia să-i fotografiez la nesfârşit, ei însemnând pentru mine un fel de mărturie vie despre “poporul cu jăratecul în spuză”, cum inspirat formula Lucian Blaga.

*

Dobaşul

*

Primul fluieraş

*

Al doilea fluieraş

*

Grupul vocal al plugarilor din Dolheştii Mari

Dolheştii Mari: Folcloroşii Hongu şi Bertea

Folclorosu Nelu Hongu

*

Nelu Hongu, din Roman, e un tip pontos, care interpretează hazos monologul lui Mircea Rusu-Band despre “fişatul la bibliotecă”, ba mai şi cântă folcloros un repertoriu de nunţi vesel şi plin de antren. Poartă ţoale folcloroase de maestru şi are tot atâta legătură cu tradiţia cât impecabilii lui pantofi albi-lăutăreşti.

*

Precistuitul Valentin Bertea

*

Folclorosului nuntatic Nelu Hongu i s-a alăturat folclorosul cădelniţător Valentin Bertea. Băiatul acesta din Fălticeni e şi el folcloros, dar unul evlavios de ţi se apleacă, şi-i trage cu “priceasna” de te apucă jalea. Pricesnele nu-s folclor, dar le impun folcloroşii mai dihai ca pe moaşte. Păcat de băiatul ăsta talentat, care se lasă îndobitocit repertorial de toate bigotele folcloroase din judeţ!

Dolheştii Mari: Muzicienii Ioan şi Cristinel Livadaru

Fluieraşul Ion Livadaru

*

Fluieraşul Ion Livadaru din Dolheştii Mari a fost, cândva, un rapsod vestit, care a bătut ţara în lungă şi în lat, ca să uimească mulţimile cu fluierul lui fermecat. Nepotul fluieraşului Ion Livadaru, Cristinel Livadaru, cântă la pian şi la orgă, moştenind harul fără de egal al bunicului.

*

Cristinel Livadaru

*

Faini oameni, şi bunicul, şi nepotul, minunate – cântecele lor respirate de cer!

Dolheştii Mari: Muzicienii Pamfil şi Ticu Dascălu

Pamfil şi Ticu Dascălu din Forăşti

*

Muzicieni înnăscuţi, tată şi fiu, Pamfil şi Ticu Dascălu din Forăşti, fac lumina să susure aidoma izvoarelor repezi, stilul interpretativ al tatălui, cu ciudate nuanţe arhaice, făcându-mă să-l întreb de unde a învăţat să cânte astfel. Copil fiind, în vremea războiului, a primit o vioară de la un ostaş rus şi a deprins meşteşugul cântatului de la vechii scripcari moldoveni din valea Şomuzului, fără să le mai fi abandonat, vreodată, stilul curat şi plin de personalitate.

*

Bătrânul cu vioara: Pamfil Dascălu

*

Îmi plăcuse atât de mult bărbatul cu capul alb, lângă care mă aşezasem în sală, încât am vrut să păstrez imaginea “logodnei” lui cu vioara, care era, în fond, o logodnă cu propria lui tinereţe.

*

Ticu Dacălu, băiatul domnului Pamfil, cântă şi folk, cântă şi folclor, fiind un vechi trăitor şi făptuitor de cultură, pe care îl ştiu de ceva vreme. Era, până să intre văru-său primar, unul dintre cei mai buni directori de cămin cultural din judeţ, dar a fost îmbrâncit de răutatea politrucului nemotei la limita supravieţuirii.

*

Ticu Dascălul, un sensibil cantautor folk

*

Pamfil şi Ticu Dascălu au naturaleţea netrucată a cântecului adevărat. Benemerită, dar numai de ponoase au parte. Într-un anume fel, ei sunt blagiana veşnicie care s-a născut la sat. La sat, nu la primărie, care tot natural, rimează cu prostie.

*

Lăutarul