1978: Ion Drăguşanul: În Bucovina
şi vânători de zimbri mai tropotesc prin piatră
cu tălpile desculţe desferecând lumina,
în lemnul de sub obcini un corn de vânătoare
măsoară anotimpul târziu în Bucovina,
şi eu îmi pun pe masă un verb cu nări flămânde
ca să cuprindă spaţiul din jur şi să-l frământe
când zidurile mele cu vânători de zimbri
din colbuite pagini se pregătesc să cânte:
şi vânători de zimbri mai poposesc în mine
doar fluierând frunzişul sălbatec printre brazi
când pregătesc poemul cu palmele şi dalta
cioplindu-l în substanţa prezentului, în azi,
şi când ca o sămânţă îmi mai descopăr vârsta
în spunere firească, în poezie gravă,
când ştiu că o să vindec zăpezile cu pleoapa
ca să-mi găsesc odihna în palma ta, Suceavă:
când ştiu că sunt un cântec dezlănţuit, când ştiu,
că o să vindec veacul cu ierburi de acasă,
doi voi nu ştiţi, prieteni, că-n fiecare noapte
eu mai invit legende şi basmele la masă,
doar voi nu ştiţi, prieteni, prin carnea mea cum trec
năprasnice galopuri de cai şi de lumină,
eu sunt contemporanul din voi şi vă aştept
în mărul meu de aur, superba Bucovină