1936: Bojena Fmaria de Verny: România, ţară binecuvântată

„psalm al frumuseţii, cântat de un străin,

poeta Bojena Fmaria de Verny din Cehia”

(Dr. Milan Şesan).

Văzui o ţară-ntinsă ca bunătatea divină

şi neexprimabilă prin cuvinte, ca îndurarea

şi necuprinsă de privirea unui muritor.

Numai ochiul Domnului o oblădueşte cu îngrijire…

Văzui o ţară de aur şi trandafirie, de trifoi – Bucovina

sub cerul argintiu zburau norii

şi se topeau ca brumele.

Soarele răsărind arunca spre ei mănunchiul său de raze

prefăcându-i în mări cu orizontul lucitor.

Pe verdeaţa fragedă cârduri de gâşte.

Sub cerul albastru cirezi cafenii,

Inul, cânepa şi porumbul şi căsuţe de lemn,

la ape albastre a îngenunchiat păstorul ţinând în braţe oiţa albă…

Văzui o ţară verde şi-nvolburată,

lată ca visul şi amabilă ca zâmbetul;

Eram aici liber şi fericit ca pasărea…

Văzui un popor credincios, îngenunchind în bisericile

Maicii Precistei, Bunei Vestiri, Sf. Paraschiva,

Sf. Niculae, Sf. Ioan, Sf. Gheorghe, Sf. Vasile, Sf. Ilie;

zeci de cruci şi-a făcut păcătosul aprinzând lumânările,

Până şi-a făcut cruce cu mâna a atins solul

plecându-se la pământ ca grâul cel copt;

Sfinţii petrec în aur. Din priviri le străluceşte îndurarea,

Maica Domnului e regină. Cu aur o încoronează poporul.

Văzui altare cu acoperişuri roşii încadrate în verdeaţă – Suceava

întinse şi cu fresce vestite – Voroneţ, Suceviţa

În faţa pereţilor de frumuseţe spectrală ce cutremurau inima mea

îngerii se pogoară în şiraguri nesfârşite pe raze strălucitoare – Suceviţa

Sub piatră odihneşte Ştefan cel Mare după lupte victorioase – Putna

În frescă Apostoli, patriarhi, prooroci şi sfinţi;

în razele soarelui veşmintele lor lucesc ca un curcubeu,

cercuri de aureole se confundă cu nouri aurii – Voroneţ.

Vezi negri, tătari, turci, mahomedani, creştini;

Moise cel ars de soare arată pe Hristos Mântuitorul,

Maica Domnului din rai dezmiardă copilul,

la dreapta având pe Isac şi Iacov;

Adam şi Eva goniţi din rai pleacă plângând

şi se pun pe lucru în sudoarea feţii lor:

Eva îşi ţese haine, Adam ară pământul.

Dur e pământul, munca obositoare.

Soseşte diavolul, dar sufletul vine la judecată;

În faţa Domnului mulţimea e împărţită:

cei răi aruncaţi în poarta iadului, iar cei buni îndrumaţi spre rai,

în ziua cea mai de apoi cei reînviaţi vor preamări pe Domnul,

precum sfântul Ioan cel Nou din Cetatea Albă

care, biciuit în faţa sultanului,

a suferit, a murit şi s-a întors proslăvit.

Filosofia religiunii şi sufletul se manifestă în icoane.

Văzui monumente de artă de dimensiuni suprafireşti şi maiestoase –

Palatul mitropolitan Cernăuţi

Sub bolta enormă în tăcerea şi frumuseţea culorilor,

Hristos cinând cu apostolii îi trimite între popoare;

Nuntaşii din Cana Galileei beau din pahare de aur.

Cei înfometaţi în armonii de culori se umplu de sfinţenie,

Maria Magdalena primeşte îndurare –

Sala de marmură a Palatului mitropolitan Cernăuţii.

Văzui maşini cu inima feroce bătând;

Văzui clădiri prietenoase şi luminoase ca săli de citire,

lucrătoarele îmbujorate surâdeau în ele – Crasna Ilschi

ca şi când ar citi în cărţile pădurilor nesfârşite…..

Multe am văzut şi le-am păstrat în minte.

în fundul ochilor mei întredeschişi,

Ca ape în adâncuri,

Ca faruri de suflet regal

se reoglindeşte frumuseţea trăită în ţara română[1].

[1] Almanahul ziarelor Basarabia şi Bucovina 1943, traducere de Dr. Milan Şesan, Bucureşti 1942, pp. 104, 105