1942: Nicolae Istrati: La noi, în Bucovina

La noi, în Bucovina, încărunţit-au fagii!

La Putna şi Suceava dorm somn de veghe magii.

La noi, în Bucovina, stejarii se închină

Şi bat metanii ulmii cu frunţile-n lumină.

Şi primăvara-i parcă mai fragedă-n şuviţă,

E mai nostalgic cerul ca ochii de crăiţă.

Pe jilţuri noi de seară stau sfetnici în ceardac

Şi-i strânsă noaptea toată-ntr-un singur comănac.

Se-aprind sfioase candeli, la noi, în Bucovina,

Şi cântă dorulene cu părul ca sulcina.

Flăcăii cu zăbune şi brâie-n şase iţe,

Se-ntorc cu-amurgu-n plete din deal cu romaniţe.

La noi, în Bucovina, şi hora e vioaie!

Ciobanii toţi zic jalbe pe frunzele de toaie.

Doinitul lor se duce cu vântul hăt-departe

Şi plânge toamnă-n cnejii de dincolo de moarte![1]

[1] Almanahul ziarelor Bucovina şi Basarabia 1943, Bucureşti 1942, p. 228