1975: Constantin Ştefuriuc: La Udeşti

Constantin Ştefuriuc şi Dumitru Teodorescu

Lui Eusebiu Camilar

Satul venea cu gura-n ulcioare

Să spună că-l doare, că-l doare

Luna trecută prin bucium de ape

Şi cerul departe, aproape.

Mere de lut, mere de lut

Şi-o toamnă de vulpi în văpaie,

Ce rău m-a durut, ce rău ne-a durut,

Copacii a rugă se-ndoaie.

Soarele bate-n mesteceni,

Trist se-nfăşoară pe fete frumoase,

Cerului-i picură lacrimi

Pe-o casă de lut şi de oase[1].

[1] Ştefuriuc, Constantin, Aripa mea de soare, Editura „Junimea” 1975,

apud Cineva mi-a împuşcat sufletul, Suceava 2004, p. 61