1983: Constantin Ştefuriuc: Voroneţul înlăcrimat

„Zi-mi ce frunză bate

Vântul când nu bate”

Patimă, zbucium

Împac moartea cu Voroneţul înlăcrimat

Cu tristeţea de a fi om

Şi nu pasăre

La o comandă numai de inima mea ştiută

Fluturii intră în Lună

Este ora opt seara

Fluturii ies la plimbare

Cu o rană uşoară

De îndrăgostiţi începători

În zori

Vor fi multe femei muşcate

Cu aripi incendiate

De băieţii-fluturi de aseară.

Duhul luminii ţipă să piară[1].

[1] Ştefuriuc, Constantin, Frumosul în piele de tigru, Editura „Cartea Românească” 1983,

apud Cineva mi-a împuşcat sufletul, Suceava 2004, p. 146